vineri, 31 iulie 2009

A te trezi la scopul vietii tale


Acesta este un interviu luat de catre Kathy Juline lui Eckhart Tolle. Pentru a putea vedea filmele cu Eckhart Tolle accesati sectiunea Audio/Video a acestui blog.

Titlul ultimei carti a lui Eckhart Tolle – Un Nou Pamant – se inspira dintr-un pasaj biblic ce promite un nou Rai si un nou Pamant. Este o metafora pentru starea de prezenta constienta a fiintei infinite (Rai), care permanent iese in afara intr-un mod nou, intr-o noua forma (Pamant). Deoarece semnificatia ideilor lui Eckhart Tolle depaseste o abordare intelectuala, ele necesita contemplare si mai degraba ne deschidem catre ele, decat le studiem. Autorul spune ca „Vorbele sunt doar indicatoare. Ceea ce este comunicat se afla dincolo de ele, dar putem folosi vorbele pentru a ne indrepta in directia dorita si asta ne este de ajutor”.

I: In viziunea dumneavoastra despre un nou Pamant, scopul vietii implica ceea ce numiti „actiune treaza”. Ce vreti sa spuneti cu asta?

R: Cei mai multi oameni trateaza momentul prezent ca si cum ar fi un obstacol pe care trebuie sa-l depaseasca. Deoarece momentul prezent este insasi Viata, acesta este un mod nebunesc de a trai.

In actiunea treaza, exista o completa aliniere interna cu momentul prezent si cu ceea ce faci chiar acum. Atunci, a face nu este in primul rand un mijloc indreptat catre un scop, ci o deschidere pentru ca constiinta sa vina in aceasta lume. A te alinia pe tine insuti cu Acum, inseamna a te alinia cu scopul universal, scopul intregului. Care este acesta? Nasterea si inflorirea constiintei. Apoi, intregul te indruma in tot ceea ce gandesti si faci.

Asa cum am explicat in „Un Nou Pamant”, actiunea treaza se manifesta in trei moduri, in functie de circumstantele si natura activitatii. Acestea sunt acceptarea, bucuria si entuziasmul (fiecare reprezentand o frecventa de vibratie specifica a constiintei) . Daca in ceea ce faceti nu exista nici una dintre ele, atunci nu sunteti aliniat cu scopul universal. Creati nefericire, adica suferinta, intr-o forma sau alta. Un mod de a defini egoul este, pur si simplu, acesta: o relatie disfunctionala cu momentul prezent.

Ceea ce numesc “Un Nou Pamant ” – formele exterioare create prin actiunea treaza – se ridica pe masura ce mai multi oameni isi dau seama ca scopul lor este sa-i permita constiintei sa iasa la lumina, prin tot ceea ce fac.

I: Credeti ca omenirea este gata pentru aceasta transformare?

R: DA. Vad semne ca deja asta se intampla. Pentru prima oara pe planeta noastra exista o trezire la scara mare. De ce nu? Daca acum nu va exista o schimbare in constiinta umana, atunci ne vom distruge pe noi si, probabil, si planeta. Nebunia mintii egoiste colective, amplificata de stiinta si tehnologie, aduce rapid specia noastra pe marginea prapastiei. Evolutie sau moarte - acum asta este singura noastra alegere. Luand in considerare doar lumea Occidentala, estimez ca aproape 10% din oamenii din America de Nord si tarile din Vestul Europei se trezesc. Probabil ca asta reprezinta o masa critica suficienta pentru a crea un nou Pamant. Deci, transformarea constiintei se petrece cu adevarat, desi asta nu apare la stirile de seara.

Daca se petrece suficient de rapid? Acum eu sper in viitorul omenirii, mult mai mult decat atunci cand am scris „Puterea prezentului”. De fapt, de aceea am scris cartea - nu eram sigur ca omenirea va supravietui. Acum simt diferit. Vad multe motive ca sa fiu increzator.

I: Spuneti, in noua carte, ca pentru ca omenirea sa faca aceasta transformare, e nevoie sa existe o schimbare de la constienta obiectelor, la cea a spatiului. Ne puteti explica acest lucru?

R: Spun ca vad ivirea constientei spatiului ca viitoarea treapta in evolutia omenirii. Prin constienta spatiului inteleg ca, pe langa a fi pe deplin constienti – de perceptiile simturilor, de gandurile, de emotiile si de tot ceea ce se petrece in vietile noastre – exista in acelasi timp si un curent subtil de constienta sau Prezenta, ce opereaza in noi. Asta implica nu numai ca suntem constienti de lucruri, precum obiectele si oamenii din jurul nostru, ci si ca, in acelasi timp, suntem constienti ca suntem constienti. Suntem constienti de atemporalul EU SUNT, fara de care nu ar exista lumea. Putem percepe o liniste interioara alerta, in profunzime, in timp ce lucrurile se petrec la suprafata. Aceasta este nelimitatul. Aceasta este adevarata inteligenta.

Daca in vietile noastre ar exista doar constienta obiectelor, am ramane prinsi in capcana limitarii, a formei, care creeaza o aparenta de separare. Intotdeauna incercam sa schimbam forma, sau sa-i rezistam intr-un fel sau altul. Cautam salvarea in lumea formei. Dar cand suntem constienti de constienta spatiului, constienti ca suntem constienti, suntem eliberati de identificarea cu forma, care este egoul, si atunci se ridica in noi un simt al unitatii cu Totul si cu Sursa.

I: Astfel, atasamentul si lupta sunt eliberate.

R: Asa este, deoarece in constienta spatiului nu exista viitor si nici trecut. Exista doar prezentul si acesta este intotdeauna liber. Asta este ceea ce budistii numesc „vid” si Isus numeste „plenitudinea vietii”. E acelasi lucru, mai degraba non-lucru. Deoarece este o deschidere in dimensiunea verticala, care nu are limita, prezentul nu este niciodata limitat sau plin de probleme. Pentru a supravietui, problemele au nevoie de timp, adica de trecut si de viitor. Pe de alta parte, daca lasam atentia noastra sa se deplaseze catre trecut sau viitor, functionam in dimensiunea orizontala, si asta duce la o diferentiere extinsa a formelor, ce deriva din constructiile egoului. Intrarea in dimensiunea verticala necesita un grad mai inalt de Prezenta. Prezentul trebuie sa fie principalul punct de concentrare al atentiei noastre.

Bineinteles ca, pentru a functiona, avem nevoie de conceptul de timp, de exemplu pentru a pregati acest interviu. Esenta este sa nu fim limitati doar la aceasta dimensiune. Ridicarea constientei spatiului – o schimbare de la constienta orizontala, catre cea verticala – este urmatoarea treapta in evolutia omenirii si se petrece din ce in ce mai mult, pe masura ce constienta noastra ramane in momentul prezent.

I: Puteti sa ne sugerati unele moduri de a ramane atenti in prezent?

R: Un lucru pe care il putem face este sa observam micile lucruri din jurul nostru, fiind atenti la detalii precum pasarile din copaci, florile din gradini – doar observati frumusetea peste tot, chiar si in lucrurile cele mai mici. A observa lucruri aparent nesemnificative necesita atentie vigilenta. Aceasta este cheia. Este nelimitatul. Este chiar constienta.

O alta practica utila este sa ne observam respiratia si sa respiram constient. Daca ne observam respiratia, nu putem sa ne gandim la altceva, in acelasi timp. Atentia noastra este in momentul prezent si nu asupra grijilor trecute, sau a planurilor de viitor. Doar respiram, nu gandim. Deoarece practicarea meditatiei respiratiei ne scoate din activitatea de gandire, ea este un mod eficient de trezire. De fapt, deoarece respiratia nu are o forma proprie, ea a fost in mod traditional echivalata cu spiritul, cu Viata Unica fara forma. In limba germana, cuvantul „atmen”, inseamna „a respira” si deriva din „atman”, care in sanscrita se refera la esenta noastra interioara cea mai profunda, sau sinele nostru universal.

I: De ce este de dorit sa eliberam mintea de gandire?

R: Gandirea, sau mai precis identificarea cu gandirea, naste si mentine egoul, care, mai ales in societatea noastra occidentala, se afla in afara controlului. Egoul crede ca este real si incearca din greu sa-si mentina suprematia. Starile negative ale mintii, cum ar fi furia, resentimentul, frica, invidia, gelozia, sunt produse ale egoului. Cand egoul este cel ce controleaza, aceste stari ne apar ca fiind justificate si, de asemenea, ca fiind cauzate de unii factori externi. De obicei, o alta persoana este vinovata de aceste sentimente. Totusi, adevarata lor cauza nu se afla in continutul vietii noastre, ci chiar in structura mintii egoiste. Aceasta are nevoie de inamici, deoarece isi defineste propria identitate prin separare si, astfel, pune accentul pe „diferitul” celorlalti. Din acest motiv, a lasa egoul sa controleze duce, in cele din urma, la violenta, lupta si razboi. Asta e nebunie, dar egoul nu vede lucrurile in acest mod.

Filmul „O minte minunata – A Beautiful Mind” exprima clar cum mintea ne poate amagi, daca nu suntem constienti ca ne controleaza. Este povestea adevarata, a unui om care e un geniu, dar care este nebun in acelasi timp. Cei ce privesc filmul nu stiu ca este nebun, pana cand si el isi da seama de asta, pe masura ce povestea se desfasoara. Filmul subliniaza ca, atunci cand devenim constienti de mintea noastra, nu ne mai identificam cu ea. S-a ivit o noua dimensiune a constientei. Nebunia se datoreaza gandirii fara constienta, iar gandirea fara prezenta constienta este modul in care egoul ne tine prinsi.

I: Sugerati sa schimbam doar continutul gandurilor noastre, indepartandu- l de negativitate, sau mai degraba sa incetam activitatea de gandire?

R: Cu siguranta ca gandirea pozitiva este de preferat celei negative. Dar a fi in constiinta momentului prezent si a practica constienta Prezentei Divine este ceea ce Isus spunea in Predica de pe Munte: „Nu luati gandul drept viata voastra”. Din aceasta „stare de Fiintare” se naste o mare creativitate. Indemnul „schimba-ti gandirea” poate fi inteles cu adevarat ca spunandu-ne sa incetam activitatea mentala constant agitata, ce este repetitiva, inutila si adesea negativa. In loc sa gandim permanent, devenim tacuti si linistiti si devenim constienti ca suntem constienti. Aceasta este realizarea lui EU SUNT, realizarea Fiintei, identitatea esentei noastre. Cand suntem inradacinati in aceasta, gandirea devine slujitorul constientei, mai degraba decat o activitate de auto – (ego) servire. Gandirea devine creatoare, plina de forta.

I: Vorbiti in carte despre corpul-durere, atat cel personal cat si cel colectiv. Ce intelegeti prin acesta?

R: Corpul–durere este termenul meu pentru acumularea unor vechi dureri emotionale, pe care aproape toti oamenii le poarta in campul lor energetic. Il vad ca o entitate psihica semi–autonoma. El consta din emotii negative care nu au fost privite in fata, acceptate si apoi eliberate in momentul in care au aparut. Aceste emotii negative lasa un reziduu de durere emotionala, care este inmagazinat in celulele corpului nostru. De asemenea, exista un corp–durere colectiv, ce contine suferinta nenumaratelor fiinte umane, de acum si din toata istoria noastra.

Corpul–durere are o etapa inactiva si una activa. Periodic, el devine activ si atunci cauta mai multa suferinta pentru a se hrani. Daca nu sunteti absolut prezenti, va acapareaza mintea si se hraneste cu gandirea negativa si experientele negative traite, dramele din relatiile voastre. Asa s-a perpetuat de-a lungul istoriei umane. Un alt mod de a descrie corpul–durere este acesta: dependenta de nefericire.

I: Puteti sa ne sugerati o modalitate de a elimina corpul–durere?

R: Il eliberam taind legatura dintre el si procesele de gandire, astfel incat sa nu-l mai hranim cu gandirea noastra. Orice gand negativ are o frecventa similara cu corpul–durere si astfel il hraneste. El nu se poate hrani cu ganduri pozitive. Atunci cand acesta nu mai conduce dialogul intern al gandirii noastre necontrolate, devenim direct constienti de el. Simtim emotia in corpul nostru si aducem atentia catre ea – Lumina constientei. Atunci, vechea emotie este transformata in constiinta, in acelasi fel in care un foc transforma totul in el insusi. Astfel dez–identificarea de emotie si simpla prezenta in momentul de acum, este modul de a opri ciclul de re – creare constanta a experientelor dureroase.

I: Frica pare ca se afla in spatele celor mai multe dintre emotiile negative. Cum poate fi ea eliberata? Vorbiti de un proces de dez–identificare. Cum functioneaza acesta?

R: Frica se naste prin identificarea cu forma, fie ea o posesiune materiala, un corp fizic, un rol social, o imagine de sine, un gand, o emotie. Se naste din ne–constientizarea dimensiunii interioare fara forma a constiintei sau spiritului, care este esenta a cine sunteti. Sunteti prinsi in constienta obiectelor, ne–constientizand dimensiunea de spatiu interior, care este el insusi libertate adevarata.

Orice gand de frica se refera la viitor, la ceva care trebuie sau poate sa se intample. Cei mai multi oameni sunt familiarizati cu „filmele mentale” care cauzeaza stres si anxietate si ii tin treji noaptea, in timp ce corpul sta intins intr-un pat cald si confortabil. In momentul in care recunoasteti un gand de frica, drept ceea ce este, adica o activitate mentala inutila si auto–distructiva, incepeti sa va dez–identificati de el. Atunci Constienta sau Prezenta preiau controlul. Nu spun ca nu mai ganditi, ci ca nu mai confundati gandirea cu cine sunteti cu adevarat. Gandirea devine inradacinata in constienta, mai degraba decat sa fie autonoma si sa-si serveasca siesi, adica egoului.

Fiecare corp–durere contine foarte multa frica, deoarece frica este emotia negativa primordiala. Cum lucram cu asta? Din nou, recunoasteti corpul–durere ca fiind o acumulare de emotii vechi. De indata ce ati recunoscut asta, el nu mai poate sa va preia mintea, sa se hraneasca cu gandurile voastre negative si sa controleze dialogul vostru interior si ceea ce spuneti si faceti. De indata ce s-a ivit corpul–durere, nu va luptati cu el, sau nu-i opuneti rezistenta. El este parte a calitatii de a fi a momentului prezent, cu care intotdeauna trebuie sa fiti in aliniere interioara. Astfel, ii permiteti sa fie acolo. Daca nu mai hraniti corpul–durere, acesta isi pierde incarcatura energetica, iar emotia negativa trece printr-o transmutare.

I: In cartea dumneavoastra vorbiti de dorinta neincetata a egoului si de nevoia sa insatiabila de mai mult. Totusi, anumite lucruri pe care le dorim nu ar putea fi considerate valoroase, precum dorinta de a deveni o persoana mai buna?

R: Dorinta de a deveni o persoana mai buna se refera adesea la a vrea sa imbunatatesc modul in care ma simt pe mine insumi, ma vad pe mine, sau cum sunt privit de ceilalti. Are de a face cu crearea imaginii mentale, adica a egoului. Bineinteles ca asta include dorinta de a deveni iluminat sau spiritual. Trezirea sau realizarea spirituala este descoperirea ca nu trebuie sa-ti mai adaugi nimic, pentru a fi pe deplin tu insuti. Nu e nevoie sa incerci sa devii bun, ci sa-i permiti bunatatii care este in tine, inerenta Fiintei tale si inseparabila de cine esti, sa iasa la lumina.

I: Spuneti ca, pe masura ce oamenii se trezesc la sinele lor adevarat si la scopul vietii lor, se creeaza un nou Pamant. Cum arata acesta?

R: Nu doresc sa speculez referitor la caracteristicile noului Pamant, dar orice este, ar fi o manifestare exterioara a noului Rai, taramul interior al constiintei. El se va ridica din constiinta trezita, care este nelimitata si libera de iluziile egoului. In Biblie se gasesc indicii despre cum va fi noul Pamant. De exemplu, se spune ca „lupul va salasui cu mielul”. Un mod de a intelege asta este ca ceea ce percepem ca realitate exterioara, e una cu constiinta umana colectiva si o reflexie a acesteia. Astfel, o schimbare in constiinta va schimba nu numai lumea pe care o cream, ci si intregul nostru mod de percepere a realitatii.

Pe masura ce oamenii se trezesc din visul identificarii cu forma, constiinta poate incepe sa creeze forme, fara sa se piarda pe sine in ele. Este realizata adevarata esenta a cine este fiecare dintre noi. Venirea unui nou Rai si a unui nou Pamant, prezisa atat in Vechiul cat si in Noul Testament, este o metafora potrivita pentru aceasta schimbare in constiinta.

Totusi, aceasta schimbare nu reprezinta o stare viitoare care trebuie sa fie realizata, sau in care trebuie sa credem. Chiar in acest moment se naste in fiecare dintre noi, un nou Rai si un nou Pamant. Deci, trezirea la scopul vietii voastre nu este sa incercam sa privim spre viitor si sa asteptam acolo implinirea, ci sa ramanem in moment, permitandu-i egoului sa se dizolve. Scopul intern al vietii noastre este fundamental si scopul nostru interior este sa ne trezim, sa fim constienti. In orice facem, starea noastra de constienta este factorul fundamental.

duminică, 26 iulie 2009

Responsabilitatea Iertării


Toate religiile spun cat pot de tare ca iertarea este esentiala pentru comuniunea cu divinitatea. Multe persoane nu dau o mare importanta acestui fapt, considerand-o o alta dogma religioasa. Unii ar spune: "De ce sa iert? Relatia mea cu Dumnezeu e una, cu oamenii e alta". Judecand mental ar parea ca au dreptate. Perspectiva se schimba insa o data cu intelegerea faptului ca Totul e UNU. Toti suntem unul si acelasi Spirit. Cu toate ca asta din punct de vedere conceptual este mai greu de digerat, exista totusi descoperiri stiintifice care justifica faptul ca de la un anumit nivel incolo (este vorba aici de Sistemul Limbic) creierul nu mai face distinctie de personalitate, orice traire chiar daca ii este adresata altuia o ia ca si cum ar fi adresata catre sine.
O flotare logica simpla duce la realizarea faptului ca avand resentimente fata de cineva, ai, implicit si mai intai de toate, fata de tine.
O alta flotare logica similara, de bun simt, ar fi ca resentimentul il simte, evident, persoana care il genereaza nu cea careia ii este adresata, prin urmare suferinta apare la prima si eventual prin actiunea acesteia in cele din urma apare si la cea de-a doua. Asadar suferinta apare mai intai la cel care o genereaza si apoi la cel caruia ii este adresata. In acest fel se creeaza un cerc vicios prin care suferinta se autoperpetueaza. Toate frustrarile merg, parca, mai departe ca si cum s-ar mosteni, din generatie in generatie sau dintr-o clasa sociala in alta. Si toate astea se intampla pana cand cineva, fie intelept fie datorita faptului ca pur si simplu s-a saturat de atata suferinta, pune capat acestui lant.
Universul este, printre altele, conceput astfel incat fiecare entitate in urma multor incercari si straduinte isi formeaza deprinderi si evolueaza. Tot pe acest principiu are loc si evolutia spirituala.
In mod ironic este nevoie de mult efort pentru a invata sa scapi de ceea ce se putea evita din start: suferinta.
Nu mai incape indoiala ca suferinta emotionala si ulterior cea fizica, generata in timp de aceasta, sunt create de ego. Toate celelalte vietati ale pamantului, care nu au ego nu-si fac nici un fel de probleme si asta nu are nicio legatura cu gradul de inteligenta. Omul, prin dobandirea unui grad mai ridicat de inteligenta, trebuia sa invete sa faca mai mult decat ele - nu si sa-si creeze singur probleme inchipuite pe care sa se chinuie apoi sa le rezolve.
Eckhart Tolle intreba intr-una din cartile sale: "Ai vazut vreo broasca deprimata sau vreun stejar stresat?". In natura conflictele dureaza putin si cand se termina se uita pentru ca totul se intampla in prezent.
Aproape toate necazurile omului apar din lipsa lui de iertare. De la accidente pana la boli cronice totul a avut ca si cauza un sentiment de vibratie scazuta pentru ca, asa cum spunea Buddha, noi suntem suma gandurilor noastre. Si nimeni nu l-a pedepsit pe om decat el insusi.
Iertarea cuiva nu este egala cu acceptarea faptelor acestuia ci mai degraba cu detasarea fata de suferinta provocata de ele. Iertarea inainte de toate este eliberarea de energia negativa a resentimentului, urii, invidiei, etc care pe langa efectul nociv pe care il are asupra "gazdei" are capacitatea de a "otravi" si spatiul din jur. Asadar iertarea este ceva care se face in primul rand pentru sine si apoi pentru altii. Fie ca te ierti pe tine insuti, fie ca ierti pe altii, principalul beneficiar esti tu. Iarta si te vei vindeca. Prin vindecarea ta contribui la vindecarea Omenirii.
Poate in loc de cele zece porunci ar fi fost suficient una singura: "Iarta si iubeste tot ce exista, incepand cu tine insuti". Acesta este darul minunat oferit de Divin catre Creatie, ce altceva mai sfant ai putea sa intorci inapoi?

Din înțelepciunea Marilor Maeștri

Oamenii iau totul atit de in serios, incit totul se transforma pina la urma intr-o povara. Invata sa rizi mai mult! In ce ma priveste, risul este la fel de sacru ca rugaciunea.

Meditatia este numai un act de curaj pentru a fi tacut si singur.

Nu trebuie sa doresti nimic. In clipa in care ajungi intr-o stare lipsita de dorinta, existenta te foloseste asa cum are nevoie: ca mistic, maestru, muzician, dansator, flautist - sau ca nimeni; toate sunt insa binecuvintari. Ceea ce iti daruieste existenta fara ca tu sa doresti este intotdeauna cel mai mare extaz care poate exista.

Singurul rol al mintii este acela de a diviza. Inima are rolul de a descoperi legaturile care unesc lucrurile, iar acest lucru nu poate fi facut de catre minte.

Vietile noastre sunt pline de lucruri lumesti, de actiuni obisnuite tocmai pentru ca nu am invatat secretul de a transforma calitatea tuturor actiunilor noastre. Amintiti-va ca pina nu aflati acest secret, veti fi la fel de comuni ca si actiunile voastre; veti ramine la fel pina cind nu ajungeti la acea constiinta care va sacralizeaza, va sanctifica si aduce tot ceea ce faceti la acelasi nivel cu ceea ce sunteti. Atunci, tot ceea ce atingeti va deveni sacru. Tot ceea ce faceti va fi sacru.

Nu exista nici un loc pe care sa il putem numi casa, pina cind nu il gasim inlauntrul nostru, in propria noastra fiinta.

Cine va va invata sa ramineti asezati in tacere? Acesta este cel mai greu lucru din lume. Puteti face orice cu mare usurinta, insa cel mai usor lucru - acela de a ramine in liniste - pare a fi foarte dificil.

Adevarul este intotdeauna pur, direct, detasat de toate. El are o frumusete deosebita, deoarece este esenta vietii, a existentei, a naturii. Nimeni nu minte, cu exceptia omului. O tufa de trandafiri nu poate minti. Ea trebuie sa produca trandafiri; din ea nu pot iesi galbenele, ea nu poate insela. Ii este imposibil sa fie altfel decit este. Intreaga existenta, cu exceptia omului, traieste in adevar. Adevarul este religia intregii existente; numai fiinta umana face exceptie. Dar in clipa in care omul se hotaraste sa devina o parte a existentei, adevarul devine religia sa. Aceasta este cea mai mare revolutie care i se poate intimpla oricarei fiinte. Acesta este momentul de glorie.

In anumite momente sunteti mai constienti, in altele mai putin constienti. Se poate crea prin urmare o situatie in care sa fiti din ce in ce mai constienti. De aceea, atentia a devenit un fundament pentru meditatie. Si odata cu faptul de a fi constienti, gindurile dispar. Atunci cind esti pe deplin constient nu mai ai nici un gind, iar timpul se opreste dintr-o data.

Aminteste-ti ca orice experienta in curs este, la inceput, un mare soc. Esti zguduit din temelii. Tot ceea ce ai crezut ca e adevarat, nu mai este adevarat. Tot ceea ce ai luat drept real este numai vis, si tot ceea ce ai ignorat pare a fi realitatea ultima. Schimbarea e atit de mare si atit de rapida incit este firesc ca fiintele umane sa se teama. Frica apare insa numai datorita ignorantei tale in ceea ce priveste experienta.

Cind afirm ca in afara omului totul este un adevar viu, ca tot ceea ce exista - oceanul, norii, stelele, pietrele, florile - e autentic, lipsit de orice masca, si ca numai omul este capabil sa se iluzioneze si sa ii pacaleasca pe altii, trebuie sa retineti ca acesta este un prilej nemaipomenit. Este un fapt pozitiv, care nu trebuie condamnat ci laudat, deoarece chiar daca un trandafir sau o floare de lotus vor sa minta, ele nu pot face acest lucru. Autenticitatea lor nu este libertate, iar adevarul lor este o povara. Ele nu isi pot depasi limitele. Omul are acest prerogativ, acest privilegiu, de a nu fi autentic. Aceasta inseamna ca are libertatea de a alege. Daca alege autenticitatea, va alege adevarul si libertatea. Libertatea este privilegiul sau. Nimeni din intreaga existenta nu dispune de libertate. Cind apar insa asemenea ocazii favorabile, apare pericolul de a gresi. Cind dispuneti de libertate, este posibil sa gresiti. Nici un trandafir nu poate gresi, nici o stinca nu poate gresi. Voi insa puteti sa o faceti; de aceea trebuie sa fiti patrunsi de o deplina constienta a fiecarei actiuni, a fiecarui gind, a fiecarui sentiment. Numai omul trebuie sa caute adevarul; toate celelalte fiinte l-au gasit deja, insa ele sunt lipsite de gloria libertatii. Trebuie sa-l cautati si sa-l descoperiti; iar aceasta cautare si descoperire va aureoleaza de glorie. Astfel deveniti incununarea intregii existente.

Se poate observa ca o zi este cuprinsa intre doua nopti, si ca - de asemenea - doua zile frumoase incorporeaza o mica noapte. Alege tu insuti cum doresti sa te simti - ca in paradis sau ca in infern. Depinde doar de tine.

Noi nu cautam nici un paradis, undeva prin cer. Daca paradisul exista, vom ajunge acolo; trebuie insa ca mai intii sa transformam acest pamint intr-un paradis; aceasta va fi pregatirea noastra. Daca putem trai intr-un paradis pe pamint, atunci oriunde ar fi paradisul, el ne apartine.

Exista o uriasa diferenta intre a fi plin de incredere si a fi naiv; cu toate acestea, linia de demarcatie este foarte subtila. A fi naiv inseamna a fi ignorant. A avea incredere este cea mai inteligenta actiune care poate exista. Iar simptomele pe care trebuie sa vi le amintiti sunt urmatoarele: ambii vor fi inselati, ambii vor fi pacaliti, insa persoana care e naiva se va simti inselata, se va simti pacalita, se va enerva, va incepe sa nu mai aiba incredere in oameni. Naivitatea ei se va transforma, mai devreme sau mai tirziu, in neincredere. Persoana plina de incredere va fi si ea inselata, va fi si ea pacalita, insa nu se va simti ranita. Va fi, pur si simplu, plina de compasiune fata de cei care au inselat-o, care au pacalit-o, iar increderea ei nu va fi zdruncinata. Increderea sa nu se va transforma in neincredere fata de omenire. Acestea sunt simptomele. La inceput, amindoi par a fi la fel. Insa, in cele din urma, calitatea de a fi naiv se transforma in neincredere, iar calitatea increderii devine, din ce in ce mai mult, incredere, compasiune, intelegere a slabiciunilor omenesti. Increderea este atit de pretioasa incit fiinta este gata sa piarda totul, insa nu si increderea.

Oamenii cred ca faptul de a ramine neschimbati in principiile lor le da o anumita putere. Insa se inseala. Acest fapt ii goleste, pur si simplu, de orice forta. Sunt cei mai slabi oameni de pe intreg pamintul. Ei seamana cu acei copii care au crescut, dar care vor sa foloseasca in continuare pijamaua pe care o purtau atunci cind erau mici. Acum arata ciudat, si au mereu o senzatie de disconfort. Sunt nevoiti sa-si ridice mereu pantalonii de la pijama, caci acestia le cad de pe solduri, iar oamenii din jur se amuza. Nu, odata cu cresterea voastra trebuie sa folositi o pijama pe masura. Dar cum aceasta nu creste, trebuie sa o schimbati. Acest lucru nu prezinta nici o problema. Insa in aceasta situatie nu se afla numai o singura persoana, ea este valabila pentru milioane de fiinte. Ele se supun unei discipline severe, dupa care apar problemele. Problemele nu apar insa in afara lor, singura problema consta in propriile lor principii. Daca renunta la ele, simt un anumit disconfort, iar daca le pastreaza, sufera. Eu va invat, intr-un mod foarte clar, sa duceti o viata lipsita de orice principii, o viata plina de inteligenta, care se schimba odata cu schimbarile care au loc in jurul vostru, astfel incit sa nu aveti nici un principiu care sa se opuna acestor schimbari. Fiti complet lipsiti de principii si urmati viata; ea va fi atunci lipsita de orice nefericire.

Mintea nu poate exista fara probleme; problemele sunt hrana ei. Conflict, lupta, lipsa de armonie - si mintea se simte perfect, este la ea acasa. Tacere, armonie - si mintea incepe sa se teama, deoarece armonia, tacerea si pacea nu sunt altceva decit moartea mintii.

Iubirea nu se amesteca in viata nimanui si nici nu permite nimanui sa se amestece in propria viata a fiintei respective. Iubirea daruieste individualitate celorlalti, insa nu duce la pierderea propriei individualitati.

Daca esti centrat numai pe minte, nu-ti ramine altceva decit sa innebunesti - aceasta este posibilitatea ultima, punctul culminant al mintii. In cazul in care nu vrei sa innebunesti, vei face parte - pur si simplu - din categoria celor mediocri. Prin "mediocru" inteleg a face un compromis aici, altul colo, ascultind putin de aceasta parte, putin de cealalta - rupt mereu in fragmente, neavind niciodata o individualitate, neavind niciodata un suflet.

Stiinta nu are dreptul de a nega constiinta pina ce nu va fi explorat cerul interior al constiintei umane si va fi concluzionat ca este format numai din vise - nu o realitate, ci o umbra. Materialismul este ipoteza, este superstitia lumii stiintifice, la fel cum Dumnezeu, raiul si iadul sunt superstitiile lumii religioase.

Omul este plin daca este in armonie cu universul. Daca nu este in armonie cu universul, atunci este gol, in intregime gol; iar din aceasta stare de gol se naste dorinta de a poseda. Aceasta dorinta de a poseda poate fi umpluta cu bani, cu locuinte, cu mobila, cu prieteni, cu orice, deoarece nu poti sa traiesti in acest gol. Este ingrozitor. Este o viata de fantoma. Daca esti gol si inlauntrul tau, este imposibil sa traiesti. Pentru a avea senzatia ca interiorul tau este plin exista numai doua cai. Fie intri in deplina armonie cu universul... te umpli cu tot ceea ce este, cu toate florile si cu toate stelele. Aceasta este adevarata implinire. Insa daca nu faci acest lucru, si milioane de oameni nu il fac, atunci singura cale este de a te umple cu tot felul de reziduuri. Dorinta de a poseda inseamna ca simti pur si simplu o stare de gol, pe care vrei sa o umpli cu orice, indiferent care ar fi respectivul lucru. Odata ce intelegi acest lucru, dorinta de a poseda dispare. Atunci apare dorinta de a intra in comuniune cu tot ceea ce este, astfel incit tot acest gol interior sa dispara.

Meditatia are doua parti: prima este purificarea. Urmeaza sa inviti cel mai important oaspete. Curata deci intreaga casa, purific-o, aranjeaz-o, da un aspect estetic propriului tau interior. Catharsisul este foarte bun si necesar, insa e incomplet. Dupa purificare incepe adevarata munca. Dupa ce ai curatat pamintul de buruieni si ierburi salbatice, vine timpul sa plantezi semintele florilor si sa astepti primavara.

Nici o fiinta umana meditativa nu s-a sinucis sau nu a innebunit vreodata; dimpotriva, a devenit tot mai echilibrata, tot mai armonioasa, ajungind pina la armonia cea mai deplina - non-mentalul. A ajunge la non-mental inseamna a atinge starea suprema. Nu exista nimic mai presus, deoarece non-mentalul este pace, este tacere, este beatitudine. Non-mentalul este divinul, este nemurirea, este eternitatea.

Barbatul si femeia trebuie sa traiasca impreuna pe Pamint. Insa ei nu au invatat cum sa fie impreuna si, in acelasi timp, sa nu isi piarda individualitatea; nu au invatat cum sa fie impreuna intr-atit incit sa fie aproape o singura fiinta, dar fara sa deranjeze aceasta unitate cu lucruri lumesti. Barbatul si femeia se pot ajuta reciproc - iar daca ajutorul pe care si-l acorda este corespunzator, nu va mai fi nevoie ca barbatul sa fuga in munti, in pesteri, in manastiri. Nu va mai fi nevoie, caci nu poti gasi un loc mai potrivit decit propriul tau camin. O atmosfera plina de iubire, oameni care te inteleg, oameni care iti inteleg tacerea si meditatia, toate acestea vor merge mina in mina cu iubirea ta. Chiar daca, in munti, reusesti sa meditezi, vei avea numai o aripa. Nu vei fi in stare sa zbori catre soare. Cealalta aripa ai lasat-o in lume; ti-ar fi putut fi de un extraordinar ajutor, iar tu - la rindul tau - ai fi putut sa-ti oferi ajutorul. Daca partenerii sunt initiati impreuna in meditatie, ei se casatoresc cu adevarat pentru intiia oara. In ceea ce priveste alte certificate care atesta casatoria, ele nu sunt valabile din punctul meu de vedere. Pentru mine exista numai certificatul pe care existenta ti-l da - acolo unde iubirea si meditatia se ajuta una pe alta, si deschid portile cerului pentru zborul tau : zborul a ceea ce este singur catre ceea ce este singur.

Fiecare greseala este o ocazie de a invata. Totul este sa nu comiti aceeasi greseala in mod repetat - ar fi o prostie... Insa comite cit mai multe greseli noi de care esti in stare; nu trebuie sa-ti fie teama, caci acesta este singurul mod in care natura iti permite sa inveti.

Responsabilitatea nu este un joc. Este una din cele mai autentice cai de a trai periculos.

Ne este teama de moarte, deoarece stim ca vom muri si nu vrem ca acest lucru sa se intimple. Dorim sa raminem cu iluziile noastre; dorim sa traim intr-o stare in care sa putem spune: "toti ceilalti vor muri, insa nu si eu." Aceasta iluzie este omniprezenta: "Eu nu voi muri." Moartea este un subiect tabu. Oamenilor le este teama sa discute despre ea, deoarece le aminteste de propria lor moarte. Ei sunt preocupati de viata de zi cu zi; apropierea mortii este iminenta, si ca urmare apare dorinta de a se refugia in activitatile lor. Acestea sunt ca o perdea: nu, nu vor muri, in nici un caz nu vor muri, cel putin nu acum, poate mai tirziu. "O sa vedem noi, atunci cind se va intimpla." Daca acceptati viata in totalitate, ati acceptat si moartea; ea este doar o odihna. Ati lucrat toata ziua; nu doriti oare sa va odihniti? Somnul va reconforteaza, va pune din nou in forma. Intreaga oboseala dispare, sunteti din nou proaspeti. Moartea realizeaza acelasi lucru, la un nivel mai profund. Ea schimba acest corp cu un altul, deoarece corpul pe care il aveti nu mai poate fi inviorat de un somn obisnuit - a imbatrinit. Se impune o schimbare mai importanta; este nevoie de un corp nou. Energia voastra vitala are nevoie de o noua forma. Moartea este doar un somn care va ajuta sa treceti mai usor intr-o noua forma.

Aminteste-ti un lucru: nu trebuie sa parasesti acest pamint pina nu l-ai facut ceva mai frumos, mai incintator, mai iubitor. Pentru mine aceasta e singura forta, singura putere - aceea de a transforma viata, de a transforma constiinta. Accepta-l in pace si bucurie oriunde ai fi, oricum ai fi, oricare ar fi modul de a folosi in mod creativ energiile tale.

Existenta este una singura. Ea se exprima in milioane de forme, insa spiritul care este exprimat este acelasi. Este o singura divinitate, cu o varietate infinita de creaturi.

Psihologia occidentala se invirte in jurul radacinilor. Ea nu a ajuns insa la frunze, la flori si la fructe. Nici nu se pune problema sa patrunda in domeniul non-mentalului; ea nu a fost in stare sa cuprinda totalitatea nici macar in domeniul mental. Iar daca nu cunoasteti intregul domeniu al mentalului, nu puteti face saltul in non-mental. Non-mentalul este realizare. Non-mentalul este iluminare. Non-mentalul este eliberare.

Astfel se intimpla uneori si cu cei care poarta ochelari: ochelarii sunt pe nas, iar ei ii cauta. Au uitat pina si faptul ca le-ar fi cu neputinta sa vada fara ochelari, desi faptul ca pot privi, ca pot vedea, reprezinta o certitudine a faptului ca ochelarii sunt la locul lor. Insa daca folosesti ochelari ani de zile, ei devin incetul cu incetul o parte din tine; devin ochii tai. Nu-i mai privesti ca fiind separati de tine. Dar fiecare pereche de ochelari coloreaza intr-un anumit fel lucrurile care trec prin ei. Voi sunteti observatorul aflat in spatele lor, ochelarii nu pot privi ei insisi. Lucrurile din exterior nu au culoarea pe care o arata ochelarii, insa voi ati devenit atit de identificati cu ei incit... Mintea omului este doar un simplu instrument. Ochelarii se afla in afara capului, in timp ce mintea se gaseste in interiorul acestuia, in asa fel incit nu o poti scoate in fiecare zi. Si este atit de aproape, in interior, incit insasi aceasta apropiere s-a transformat in identificare. Prin urmare, tot ceea ce intelege mintea pare a fi real. Dar mintea nu poate percepe realul, ea nu poate vedea decit propriile sale prejudecati. Isi poate vedea propriile proiectii afisate pe ecranul lumii.

Tot ceea ce ai este aceasta viata marunta, si in aceasta viata marunta stii doua lucruri: nefericirea si durerea vietii, precum si cai si metode de a uita acea nefericire si durere. Le numesti distractie, amuzament: faptul de a merge la film, la circ. Acestea sunt metodele tale de a uita de viata ta. Acolo participi, pentru doua sau trei ore, la o alta lume. Iti este, desigur, destul de greu sa-ti imaginezi o persoana iluminata... Ori de cite ori te gindesti la iluminare, problema este ca nu intelegi ca fiinta iluminata nu mai este un ego. O poti insulta, insa nu o poti rani; o poti insela, o poti condamna, insa in fiinta ei nu va aparea nici o schimbare. Chiar daca o omori, ea va ramine la fel. Iti este greu sa intelegi cum poate o fiinta iluminata sa stea fara sa mearga la circ, la film... si tot felul de stupiditati de acest fel. Au existat insa atit de putine fiinte iluminate, incit nu se stie prea mult despre ele. Si multe lucruri sunt astfel pina cind nu le experimentezi, nu le intelegi. Pentru persoana iluminata, tot ceea ce se petrece in jurul ei este un circ. Nu este nevoie sa-si cumpere bilet - pentru ea problema este cum sa paraseasca circul! Ea nu doreste sa intre la film, doreste sa iasa!

Sunteti capabili sa treceti dincolo de dualitatea iubire-ura. In prezent ele merg mina in mina. Uriti aceeasi persoana pe care o iubiti, astfel incit dimineata este ura, iar seara este iubire - este ceva foarte confuz. Nici voua nu va este clar daca iubiti sau uriti persoana respectiva, deoarece faceti, in momente diferite, ambele lucruri. Acesta este insa modul de a functiona al mintii; ea functioneaza prin contradictii. Evolutia are loc in acelasi fel: prin poli opusi; insa in cadrul existentei ei nu sunt poli opusi, ci complementari.

Iluminarea inseamna pur si simplu realizarea propriului sine universal. Toti cei care ating realizarea au aceeasi savoare - ochii lor radiaza aceeasi lumina, gesturile lor au aceeasi gratie, fiinta lor are aceeasi frumusete. Daca atunci cind intilnesti un iluminat esti receptiv, i-ai intilnit pe toti iluminatii din intreaga istorie a omului; nu numai pe cei din trecut, ci si pe cei care vor exista in viitor. In constiintele iluminate, trecutul, prezentul si viitorul sunt dizolvate intr-o singura clipa.

Imbatrinirea este un proces specific tuturor animalelor. Cresterea este prerogativul fiintelor umane. Insa numai citeva isi cer acest drept.

Raspunsurile mele nu sunt, de fapt, raspunsuri. Raspunsurile mele sunt ucigasi - ele omoara pur si simplu intrebarea , o indeparteaza, nu iti ofera un raspuns de care sa te agati. Aceasta este de fapt diferenta intre un profesor si un maestru: profesorul iti da raspunsuri pe care sa le poti pastra, raminind insa ignorant - frumos decorate la suprafata, biblioteci pline de raspunsuri, insa in profunzime, sub stratul superficial, un abis al ignorantei. Maestrul iti ucide, pur si simplu, intrebarile. Maestrul nu iti da nici un raspuns, el iti alunga intrebarea. Daca toate intrebarile pot fi alungate... Asculta cu atentie la ceea ce spun: Daca toate intrebarile pot fi alungate, ignoranta ta este nevoita sa dispara, si ceea ce ramine este inocenta. Iar inocenta este o lumina pentru ea insasi.

Am fost invatati, programati, ni s-a spus mereu ca pina si un lucru cum ar fi iubirea trebuie sa fie o problema a mintii. Iubirea apartine inimii, insa intreaga noastra societate a incercat sa o ignore, deoarece ea nu este logica, ea nu este rationala, iar mintea a fost educata ca tot ceea ce este ilogic e gresit, ca numai lucrurile logice sunt corecte. Iar in programele noastre scolare inima este complet ignorata, educatia se ocupa numai de minte. Inima a fost aproape inlaturata din existenta noastra, ea a fost aproape in intregime redusa la tacere. Nu i s-a dat niciodata sansa de a creste, nu i s-a dat niciodata posibilitatea actualizarii propriului potential. Mintea este, deci, aceea care domina. Mintea este buna atunci cind e vorba de bani, mintea este buna atunci cind e vorba de ambitie, insa ea nu este de nici un folos atunci cind este vorba de iubire. Banii, razboiul, dorinta, ambitiile - iubirea nu poate fi pusa in aceeasi categorie cu ele. Iubirea are o alta sursa in fiinta voastra, ea se gaseste intr-un spatiu lipsit de orice contradictie.

Oamenilor li s-au spus atitea prostii timp de secole intregi - ca si cum spiritualitatea ar fi un fel de geografie, si ca urmare ti se dau harti, ti se ofera indrumari: Urmeaza indrumarile care trebuie si vei atinge tinta. Dar, vai, lucrurile nu sunt chiar asa de simple. In existenta nu exista nici un fel de harti, nici un fel de indicatoare stabile, deoarece fiecare individ este atit de unic incit ceea ce ar putea fi o indicatie pentru unul s-ar putea dovedi o ratacire pentru altul; ceea ce ar putea fi un medicament pentru unul, s-ar putea sa fie otrava pentru altul. Indivizii sunt atit de diferiti... Nu se pot oferi nici un fel de indicatii generale.

Incearca sa intelegi faptul ca atit trecutul cit si viitorul sunt inexistente, ireale. Tot ce posezi este clipa prezenta - chiar aceasta clipa. In miinile tale se gaseste intotdeauna o singura clipa; ea este atit de mica si de trecatoare, incit daca te gindesti la trecut si la viitor, o vei rata. Si ea este singura realitate si singura viata care poate exista.

De fiecare data cind o fiinta realizeaza ceva adevarat, inima sa incepe sa danseze. Inima sa este singura care poate sa marturiseasca adevarul. Iar aceasta marturie nu poate fi facuta prin intermediul cuvintelor. Ea poate fi realizata in felul ei: prin iubire, prin dans, prin muzica - folosind modalitati nonverbale. Comunicarea se produce, insa fara a face apel la limbaj si la logica.

Numai omul care stie cum sa mediteze, cunoaste si arta de a asculta. Sau invers: omul care stie cum sa asculte, stie si cum sa mediteze, pentru ca este acelasi lucru.

Adevarata savoare a vietii se gaseste inlauntrul vostru. Puteti sa va intoarceti spre voi insiva, puteti sa priviti in interiorul vostru chiar acum. Nu este nevoie de nici o adorare, de nici o rugaciune. Trebuie doar sa intreprindeti acea calatorie tacuta spre fiinta voastra. Numesc aceasta "meditatie": o peregrinare catre propria voastra fiinta. Iar in momentul in care va gasiti propriul centru, ati gasit centrul intregii existente.

Se crede ca timpul este format din trecut, prezent si viitor, insa acest lucru este gresit. Timpul este format numai din trecut si viitor. Prezentul este insasi esenta acestei vieti. Asadar, cei ce vor sa traiasca nu au alta cale decit aceea de a trai in prezent. Numai prezentul este existential. Trecutul este doar o colectie de amintiri, iar viitorul nu este nimic altceva decit imaginatia, visele voastre. Realitatea este aici si acum.

Motivul pentru care oamenii vorbesc mereu despre adevar este clar. In inima lor exista o sete dupa adevar, le este rusine ca nu sunt in posesia acestui adevar si, de aceea, vorbesc despre el. Insa acestea nu sunt decit cuvinte. Faptul de a trai in conformitate cu ele este prea periculos, riscul este prea mare. La fel se intimpla si cu libertatea. Toti oamenii doresc libertate de exprimare, insa nimeni nu este cu adevarat liber. Si nimeni nu doreste sa fie cu adevarat liber, deoarece libertatea aduce cu sine responsabilitatea; ea nu vine singura. Iar faptul de a fi dependent este simplu; in acest caz raspunderea nu iti revine tie, ci persoanei de care esti dependent. Oamenii au adoptat deci un mod de viata schizofren. Ei vorbesc despre adevar si despre libertate, insa traiesc in minciuna si sclavie... Iar lanturile robiei sunt numeroase, deoarece faptul de a fi sclavi va face sa fiti eliberati de raspundere. Un om care doreste sa fie liber trebuie sa accepte responsabilitati imense. El nu isi poate arunca raspunderea pe umerii nimanui. Indiferent ce face, indiferent ce este, raspunderea ii revine in intregime.

Daca poti sa renunti la Dumnezeu, esti matur. In ce ma priveste, consider ca 21 de ani nu te fac sa fii matur, adult. Un om devine matur numai datorita unui singur lucru, si acesta este renuntarea la Dumnezeu - deoarece Dumnezeu este un manunchi de temeri, de dorinte si sperante. Este un opium - te mentine drogat. Insa, in timp ce esti drogat, viata ta se va scurge incetul cu incetul, moartea iti va bate la usa, si va fi prea tirziu. Pentru a afla adevaratul raspuns la intrebare trebuie sa ramii in tacere, atent, fara sa adormi, si sa patrunzi doar, incet-incet, in interior... La inceput va fi din ce in ce mai intuneric, apoi se ivesc zorile, pasarile cinta, soarele se ridica si esti liber. Aripile tale sunt deschise pentru prima data. Acum intregul cer si toate stelele iti apartin. Un om lipsit de Dumnezeu este un om autentic.

Pentru ego, singuratatea nu reprezinta niciodata o bucurie. Ego-ul se bucura numai atunci cind poate sa supuna o alta fiinta, atunci cind poate sa spuna: "Ma aflu deasupra ta, sunt mai mare ca tine". Ego-ul nu se bucura niciodata de singuratate. In singuratate, ce sens mai are sa ai un ego?

Omul nu a invatat inca sa guste frumusetea singuratatii. El cauta mereu sa se angajeze intr-o relatie, sa fie cu cineva - cu un prieten, cu un parinte, cu o sotie sau un sot, cu un copil... cu cineva. El a creat societati, cluburi - Lyon Club, Rotary Club. El a creat partide politice, ideologice. El a creat religii, biserici. Insa toate acestea sunt necesare pentru a-l face sa-si uite singuratatea. Fiind in mijlocul acestor multimi incerci sa uiti ceva, ceva de care iti amintesti uneori in intuneric: ca te-ai nascut singur, ca vei muri singur, ca indiferent ce ai face, traiesti singur.

Tot ceea ce spun este atit de simplu, atit de evident! Nu se pune problema de a intelege; simpla ascultare este suficienta. Iar daca e dificil, inseamna pur si simplu ca nu ai ascultat. Uita de intelegere. Transpune intreaga ta energie in ascultare, iar intelegerea va veni de la sine, asa cum te urmeaza o umbra.

Realitatea este ca fiecare este unic, fiecare are o anumita individualitate. Trebuie sa renuntam pur si simplu la ideile noastre despre cum ar trebui oamenii sa fie; ele trebuie inlocuite cu ideea ca, indiferent cum ar fi, oamenii sunt frumosi. Nu se pune in nici un fel problema lui "ar trebui sa fie"; cine suntem noi pentru a impune un "trebuie" asupra altcuiva? Daca existenta va accepta asa cum sunteti, cine sunt eu pentru a nu face la fel? Este necesara numai o schimbare de atitudine; este ceva foarte simplu, odata ce ideea este acceptata de gindirea voastra: fiecare om este unic, fiecare om este asa cum este, si trebuie sa fie asa cum este. Acesta este adevaratul respect pentru individualitate, pentru oameni, asa cum sunt ei. Intreaga omenire ar fi intr-un cu totul alt spatiu, mult mai plin de iubire si de implinire, daca i-am accepta pe oameni asa cum sunt ei.

Inocenta singura devine ignoranta. Inteligenta singura se transforma in viclenie. Luate impreuna, ele nu sunt nici ignoranta, nici viclenie, ci pur si simplu o receptivitate, o dschidere... o inima capabila sa priveasca cu uimire chiar si cel mai nesemnificativ lucru. Iar omul care experimenteaza aceasta stare de uimire este, pentru mine, singura fiinta cu adevarat religioasa. Prin intermediul acestei uimiri, el ajunge sa inteleaga ca existenta nu este numai materie; este imposibil sa fie astfel. Acest fapt nu reprezinta pentru el o simpla concluzie logica; nu este o banala credinta, ci o experienta autentica. O experienta atit de frumoasa si de misterioasa... o experienta inefabila, care contine o extraordinara inteligenta... Existenta nu este sireata. Existenta este simpla, este inocenta. Prin urmare, daca o fiinta este capabila sa pastreze aceste doua calitati impreuna - inteligenta si inocenta - nu mai are nevoie de nimic altceva. Aceste doua calitati o vor conduce spre telul ultim - realizarea de sine.

Exista lucruri care pot numai sa se intimple, care nu pot fi facute. A face este valabil pentru lucrurile obisnuite, lumesti. Poti face ceva pentru a cistiga bani, poti face ceva pentru a fi puternic, poti face ceva pentru a cistiga prestigiu; nu poti face insa nimic in ceea ce priveste iubirea, in ceea ce priveste gratitudinea, in ceea ce priveste tacerea. Este foarte important sa intelegi ca faptuirea inseamna ceea ce este lumesc, iar nefaptuirea inseamna ceea ce este transcendent - este spatiul in care lucrurile se intimpla, in care numai valul te aduce la tarm. Daca inoti, ratezi. Daca vei face ceva, vei da gres, deoarece orice faptuire este lumeasca. Foarte putine fiinte ajung sa cunoasca taina nefaptuirii si sa permita lucrurilor sa se intimple. Daca doresti lucruri mari - lucruri care sunt dincolo de mintea umana, dincolo de posibilitatile omului - va trebui sa inveti arta nefaptuirii.

Calea e foarte simpla. Calea este de a iesi din minte de cit mai multe ori pe zi cu putinta. Ori de cite ori ai timp, paraseste pur si simplu mintea. Citeva lucruri te pot ajuta. Daca nu poti fi in tacere numai prin simplul fapt de a ramine asezat, daca simti prea multa energie pentru a face ceva si nu faci respectivul lucru, atunci intreaga energie se transforma intr-un joc al mintii, si atunci e mai bine sa incepi ceva creativ. Daca te intereseaza muzica, poti cinta, lasindu-te cuprins de muzica. Daca iti place dansul, danseaza, lasa dansatorul sa dispara. Sau orice altceva - daca te pasioneaza olaritul si faci vase frumoase, indreapta-ti intreaga energie catre acest lucru. Caci ori de cite ori energia ta este total implicata in ceva, mintea nu mai primeste nici un fel de energie si devine linistita de la sine. Iar faptul de a intreprinde ceva pentru a ramine ocupat, astfel incit energia ta sa se indrepte catre acea activitate si sa devina tacuta, este necesar numai la inceput. Curind vei fi in stare sa ramii in tacere, nefacind nimic, iar mintea va deveni in intregime tacuta. In acea clipa vei cunoaste eternitatea vietii, vei cunoaste frumusetea acestei delicate existente din jurul tau, si - de asemenea - uriasa comoara a propriei tale fiinte.

Un lucru este sigur: existenta nu are nici o tinta, si nici eu - ca parte a existentei - nu pot avea vreuna. In clipa in care iti propui un tel, te separi de existenta; o mica picatura incearca sa lupte cu oceanul. Este un efort zadarnic, o lupta lipsita de sens.

Pina cind nu veti afla adevarul fiintei voastre, nu veti simti niciodata marea binecuvintare a vietii. Nu veti fi niciodata capabili sa fiti plini de bucurie pentru simplul fapt ca existati. Daca nu puteti experimenta adevarul, nu veti putea sa intrati in legatura cu acest cosmos infinit care este casa voastra. El v-a nascut, si asteapta de la voi sa ajungeti pe cea mai inalta culme a constientei, deoarece prin voi existenta poate deveni constienta. Nu exista nici o alta cale.

Fiti gata intotdeauna sa treceti de la cunoscut la necunoscut, indiferent de ce domeniu sau experienta ar fi vorba. Este mai bine asa, si aceasta chiar daca necunoscutul se dovedeste a fi mai rau decit cunoscutul; nu acest lucru conteaza. Ceea ce are importanta este faptul de a face trecerea de la cunoscut la necunoscut, ceea ce conteaza este disponibilitatea de a realiza aceasta trecere. Iata ce este deosebit de pretios! Repet: chiar daca traditia este la fel de pretioasa ca aurul, uitati-o. Alegeti noul, indiferent daca este din aur sau nu. Ceea ce conteaza este alegerea voastra de a invata, de a experimenta, faptul de a accepta sa patrundeti in intuneric.

Este imposibil pentru un sfint sa fie smecher, in timp ce un smecher poate fi sfint.

Nu condamnati senzualitatea! Ea a fost condamnata in intreaga lume, si din cauza acestei condamnari energia care poate inflori in senzualitate se transforma in perversiune, gelozie, furie, ura; ea genereaza o existenta arida, lipsita de orice savoare. Senzualitatea este una din binecuvintarile omenirii. Este sensibilitatea voastra, este constiinta voastra. Este constiinta voastra filtrata prin corp.

Cind oamenii vorbesc, ei incearca de fapt sa te converteasca la parerea lor. Ei incearca sa edifice un imperiu nevazut. Cind oamenii vorbesc, ei incearca sa te indoctrineze, deoarece toti cei care au o doctrina traiesc cu teama ca aceasta ar putea sa nu fie adevarata. Singurul mod de a verifica ca tot ceea ce afirma ei este adevarat, este acela de a indoctrina cit mai multe fiinte, in ochii carora sa se reflecte convingerea, faptul ca au fost convertite. Prin urmare, ei se simt mai linistiti, deoarece logica este urmatoarea: "Daca un numar atit de mare de fiinte gasesc alinare in ceea ce le spun, atunci trebuie sa fie ceva adevarat in aceste cuvinte". Oamenii le vorbesc altora pentru a crede ei insisi in ceea ce spun.

Indicatiile ca esti pe calea cea buna sunt foarte simple: tensiunile tale vor incepe sa dispara, vei deveni din ce in ce mai calm, vei gasi frumusetea in lucruri despre care nu ti-ai fi imaginat niciodata ca pot fi frumoase. Cele mai mici lucruri vor incepe sa aiba o extraordinara insemnatate: intreaga lume va deveni din ce in ce mai misterioasa pe zi ce trece; vei cunoaste din ce in ce mai putin, vei deveni din ce in ce mai inocent - ca un copil care alearga dupa fluturi sau care aduna scoici pe plaja. Vei simti ca viata nu e o problema, ci un dar, o binecuvintare. Aceste indicatii vor continua sa creasca daca esti pe calea cea buna. Daca esti pe o cale gresita, se va intimpla exact contrariul.

Natura nu are, cu siguranta, nici o ierarhie. Ierarhia este un joc al mintii omenesti, deoarece ego-ul nu poate fi hranit in afara unei ierarhii; in afara acesteia el moare - pur si simplu. In natura fiecare lucru are o sansa, are un spatiu al lui; nimeni nu este sef. Nimeni nu este stapin, si nu exista nici un servitor. Natura functioneaza aproape ca un intreg organic, in care individualitatea nu este pierduta, insa in care ego-ul nu are nici o sansa de a se dezvolta; ca urmare, copacii sunt lipsiti de ego, pasarile sunt lipsite de ego. Problema apare odata cu omul.

Incepeti, incetul cu incetul, sa fiti din ce in ce mai centrati in cel care observa. Zilele si noptile, vietile si mortile, succesul si esecul vor trece neincetat. Insa daca sunteti centrati in acest martor - care este singura realitate din interiorul vostru - atunci totul va fi trecator. Incercati pentru o singura clipa sa simtiti ceea ce va spun: priviti, ramineti martori. Nu va atasati de nici un moment, pentru ca este frumos, si nu refuzati nici o clipa care aduce cu ea nefericirea. Nu mai faceti acest lucru. Il faceti de vieti intregi, si nu veti reusi niciodata astfel. Singurul mod de a transcende este acela de a ramine in transcendent, de a gasi un loc din care sa puteti privi toate aceste fenomene schimbatoare fara sa va identificati cu ele.

Tu nu esti ambalajul, ci continutul. renuntarea la ambalaj si descoperirea continutului este intregul proces al iluminarii.

Daca doresti viata, viata din abundenta, atunci fii gata sa mori. Sa mori in fiecare clipa, astfel incit sa renasti in fiecare clipa, este intreaga taina a religiei.

In loc sa te indrepti spre obiectul cautarii tale, cauta-l pe cel care cauta. Gasindu-l pe cel care cauta, realizezi deodata ca te simti acasa in intreaga existenta. Gasindu-te pe tine insuti, realizezi faptul ca intreaga existenta este casa ta.

Priveste doar in jurul tau. Priveste oceanul, priveste cerul. Cum de reusesti sa nu fii simplu? Cum de reusesti sa nu fii plin de umilinta?

Iluminarea nu are nimic de-a face cu mintea; ea are a face cu starea de luciditate a mintii. Ea nu patrunde in detaliile mintii, in ce consta ea, cum functioneaza ea, care este mecanica ei. Luciditatea este pur si simplu neidentificarea cu mintea; in starea de constienta, mintea este lasata in urma, precum un mecanism. In clipa in care mintea este lasata complet in urma si exista numai pura luciditate, numai luminozitate, atunci este iluminarea.

Nevoia imperioasa a fiecaruia este de a fi aprobat si recunoscut. Mentalitatea generala are la baza ideea ca, pina cind nu suntem recunoscuti, suntem niste anonimi si nu valoram nimic. Nu munca noastra este importanta, ci recunoasterea ei. Aceasta inseamna a pune caruta inaintea boilor. Munca noastra ar trebui sa fie o bucurie in sine. Trebuie sa lucrezi nu pentru a fi recunoscut, ci pentru ca iti place sa fii creativ. Iti place munca doar de dragul muncii. Trebuie sa muncesti numai daca iti place. Nu cere si nu astepta nici o apreciere. Daca ea vine, nu ii da o importanta prea mare. Daca nu vine, nu te gindi la ea. Implinirea ta trebuie sa se gaseasca in insasi munca ta.

Singura raspundere adevarata este fata de propriul tau potential, fata de propria ta inteligenta si constienta, fata de actiunea conforma cu ele.

Gindurile reprezinta un substitut, ele apar numai atunci cind lipseste luciditatea.

Obedienta are o anumita simplitate; nesupunerea presupune o inteligenta de ordin mai inalt. Orice idiot poate fi supus, si de fapt numai idiotii sunt supusi. Persoana inteligenta intreaba intotdeauna: "De ce ? De ce trebuie sa fac acest lucru? Pina cind nu voi cunoaste motivele si consecintele, nu ma voi implica in realizarea lui." Numai asa devine cu adevarat raspunzatoare.

Credinta este ceva foarte palid. Fiecare este credincios - unul este hindus, altul mahomedan, altul crestin. Credinta are toate marimile, formele, culorile - iti poti alege. Si nu trebuie sa platesti nimic. De obicei primesti credinta odata cu laptele mamei, scutita de orice taxa.

Mintea trebuie invatata sa devina un slujitor al inimii. Ratiunea trebuie sa fie intotdeauna in slujba iubirii. Atunci viata se poate transforma intr-un festival de lumini.

Pentru oameni, cuvintele devin realitati. Aminteste-ti intotdeauna sa folosesti cuvinte cu inteles corect.

Traieste si iubeste, iubeste in mod total si intens, insa niciodata aducind prejudicii libertatii. Libertatea trebuie sa ramina valoarea suprema.

A cunoaste lucrurile este un risc. Experimentul s-ar putea sa va arda. Atunci cind experimentezi, te diferentiezi de multime si calatoresti singur in acest univers in care nu ai nici o calauza, nici o harta, nici o indicatie. Tot ce ai este setea ta, dorinta ta.

Faptul de a auzi este pentru toata lumea. Acela de a asculta este posibil numai pentru cei care sunt tacuti.

Libertatea aduce cu sine o totala responsabilitate fata de tot ceea ce esti si fata de tot ceea ce urmeaza sa devii.

Iubirea mea este exact ca lumina - nu este mai mult pentru unul, mai putin pentru altul. Cu toate acestea, pentru un orb ea nu va exista. Pentru unul care nu vede asa cum trebuie, va fi slaba. Iar pentru unul care poate vedea cu o anumita claritate, va avea o intensitate diferita. Este aceeasi lumina, insa ea depinde de cit de mult poti tu primi. Daca esti total deschis, o poti primi in intregime.

Calea iubirii este aceea in care nu exista nici o asteptare. Iubirea exista numai atunci cind exista o totala acceptare si nici o dorinta de a schimba ceva.

Cind faci dragoste, partenera ta este cu adevarat prezenta? Partenerul tau este cu adevarat prezent? Sau realizezi doar un ritualm ceva ce trebuie facut, o datorie care trebuie implinita? Daca doresti o relatie armonioasa, trebuie sa inveti sa fii mai meditativ. Doar iubirea nu este de ajuns. Iubirea singura e oarba; meditatia ii reda vederea. meditatia ii daruieste intelegere. Si odata ce iubirea ta este atit iubire cit si meditatie, deveniti tovarasi de drum. Atunci nu mai este o relatie obisnuita intre sot si sotie. Atunci devine o relatie plina de simpatie pe calea descoperirii misterelor vietii.

Omul s-a nascut fara casa, si ramine astfel toata viata; omul ramine toata viata in aceasta situatie. Faptul de a accepta acest adevar aduce cu sine o extraordinara transformare. Atunci nu mai cautati nici un camin - deoarece casa este in afara voastra, diferita de voi insiva. Si toti cauta o casa. In momentul in care va dati seama ca aceasta lume este iluzorie, in loc sa mai cautati un camin, incepeti sa cautati fiinta care s-a nascut fara camin, fiinta a carei destin este acela de a nu avea un camin. Nu este nici o modalitate de a avea un camin. Acesta este miracolul: in clipa in care realizezi faptul ca nu exista nici o cale de a-ti face un camin, intreaga existenta devine caminul tau. Atunci, oriunde ai fi, te afli acasa.

Numai o persoana total independenta, total autonoma, traind in deplina libertate, poate ajunge la experienta adevarului.

Ce este un mistic? - cineva care nu stie nici un raspuns, cineva care a pus toate intrebarile si a aflat ca nu se poate raspunde la nici o intrebare. Aflind acest lucru, a renuntat sa mai puna intrebari. Nu pentru ca ar fi gasit raspunsul; a aflat doar un singur lucru: faptul ca nu exista niciunde nici un raspuns. Viata este un lucru tainic, nu o intrebare. Nu este un puzzle de rezolvat, nu este o intrebare care are nevoie de un raspuns; viata este un mister care trebuie trait, o taina care trebuie iubita, un mister care trebuie celebrat.

Gindurile tale trebuie sa inteleaga un lucru: ca nu esti interesat de ele. In clipa in care ai atins acest punct, ai cistigat o extraordinara victorie. Priveste pur si simplu. Nu le spune nimic gindurilor. Nu le judeca. Nu le condamna. Nu le spune sa plece. Lasa-le sa faca tot ce au de facut. Permite-le orice acrobatie; priveste doar, bucura-te. Este numai un film frumos. Iar in cele din urma vei fi surprins: privind doar, vine o clipa in care gindurile nu mai sunt acolo, nu mai este nimic de privit.

Este nevoie de fiecare, asa cum este. Si fiecare este necesar, asa cum este. De aceea esti nascut intr-un anumit fel. Nu incerca sa te indepartezi de firea ta.

Esti constient de obiecte. Trebuie sa fii constient si de propria ta subiectivitate. Cind privesti un apus de soare esti atit de captivat de frumusetea lui, incit uiti cu desavirsire ca exista o si mai mare frumusete, datorita careia este cu putinta sa cunosti frumusetea apusului de soare - constiinta ta. Insa atentia ta este indreptata asupra unui obiect - apusul, rasaritul, luna... Renunta la obiect si incearca sa ramii cufundat in pura constiinta, in tacere, in pace. Fii doar constient.

Riscul trebuie sa fie una din trasaturile fundamentale ale omului autentic. In clipa in care vezi ca lucrurile se aseaza, destrama-le.

Singura raspundere adevarata este fata de propriul tau potential, fata de propria ta inteligenta si constienta, fata de actiunea conforma cu ele.

Exista un singur fel de rugaciune: acela de a trai plin de recunostinta fata de intreaga existenta. Existenta ti-a dat o ocazie pe care nu ai cerut-o niciodata, pe care nu ai meritat-o niciodata, si pe care totusi o ai. Si ai inflorit in mii de flori, lasind in urma un parfum al gratitudinii.

Adevarul nu poate fi formulat; prin urmare, tot ceea ce este formulat reprezinta o frumoasa minciuna; frumoasa, deoarece ea poate conduce la adevar. Eu diferentiez minciunile in frumoase si urite; urite - care te indeparteaza de adevar, si frumoase - care te apropie de el. Calitatea lor este insa aceeasi; si unele si altele sunt minciuni. Insa minciunile frumoase sunt eficiente; ele impartasesc ceva din savoarea adevarului.

Oamenii autoritari sunt cei care sufera de un complex de inferioritate. Pentru a-si ascunde inferioritatea, ei incearca sa-si impuna o falsa superioritate. Ei vor sa arate ca sunt cineva, vor sa demonstreze ca propriul lor cuvint este singurul adevar si singura litera de lege. In strafundurile lor insa sunt fiinte mult inferioare.

vineri, 24 iulie 2009

Eckhart Tolle - Puterea Prezentului


Ghid de dezvoltare spirituală

Se întâmplă uneori ca privirea noastră să se lipească fie de un nor rozaliu, fie de gingășia unei flori sau de zâmbetul unui copil. Mintea se opreste și, brusc, parcă ne simțim inundați de o pace interioară, de o liniște și de o bucurie infinite, ca și cum ființa noastră nu mai are granițe, nu mai există nici timp, nici spațiu. Am da orice să păstrăm această stare, să o regăsim ori de câte ori vrem. O astfel de trăire ne catapultează dincolo de granițele cotidianului,astfel încât, pentru o clipă, ne întoarcem la Sinele nostru Adevarat.

Putem privi această carte ca pe o provocare: imaginea pe care o dăm acum realităţii este într-adevăr şi cea mai adecvată, adevărul ultim despre noi înşine? Ştim cine suntem, care este puterea noastră reală şi în ce rezidă ea?
Însă ea este, de fapt, o călătorie spirituală în care să depăşim locurile comune ale gândirii cotidiene. Cea mai înrădăcinată prejudecată este aceea că suntem totuna cu mintea noastră. Într-adevăr, mintea poate fi un instrument extraordinar, dar în acelaşi timp este principala sursă a anxietăţii noastre. Cu fluxul ei constant de gânduri despre trecut şi griji legate de viitor, mintea ne macină personalitatea, liniştea, potenţialul şi ne împiedică dezvoltarea spiritului.
Mulţi dintre noi vor descoperi că obstacolul cel mai mare în calea acestei dezvoltări îl reprezintă relaţiile noastre cu ceilalţi, mai ales relaţiile intime.
Urmând lumina călăuzitoare a acestei lecturi, putem ajunge la comuniunea reală cu ceilalţi. Ne putem descoperi sinele autentic, complet şi perfect. Putem deveni noi înşine, stăpâni pe forţa noastră spirituală reală - dacă ne abandonăm momentului prezent.


Cartile de acest fel, ale caror energii vibreaza in adevarul spiritual, au capacitatea de a transforma si de a vindeca viata celor care le au doar prin faptul de a o avea in preajma, si nu numai in timpul lecturii. De aceea va recomand cu caldura sa cumparati cartea pentru a o avea langa dvs.

Cei interesați să o cumpere pot găsi această carte AICI.
Pentru a citi această carte în format electronic intrați AICI.
Puteți asculta varianta audio AICI.

joi, 23 iulie 2009

What the bleep do we know - Down the rabbit hole Ce naiba știm noi - Coborând în gaura iepurelui

Distanța, aparent de netrecut, intre știință și religie, a început să se micșoreze în ultima perioadă. Tot mai multe persoane își pun întrebări și caută răspunsuri. Spiritualitatea câștigă teren în atenția oamenilor.
Noi curente de gândire apar în ambele "tabere", cu atât mai mult cu cât noile descoperiri întăresc ideea că materia nu este ceea ce pare și că totul este interconectat.
Pentru vizualizare pe tot ecranul, apăsați butonul de sub imagine, lângă CC.

PARTEA 1


PARTEA 2

luni, 20 iulie 2009

Scurta Descriere a Lumii

VIATA


La inceput a fost TOTUL.
TOTUL exista dintotdeauna si pentru totdeauna.
El nu are inceput sau sfarsit.
TOTUL este Fiinta.
TOTUL este Iubire.
Prin urmare El nu cunoaste suferinta.
Toata Creatia este facuta in si intru iubire.
TOTUL este spatiul in care exista Totul.
Totul este in mintea TOTULUI.
Nimic nu este in afara Lui pentru ca El este TOTUL.
Unii il numesc Dumnezeu, altii Allah, Marele Spirit, Natura lui Buddha, Inteligenta Superioara sau Marele Arhitect.
Totul - tot ce exista - este creat de El in mintea Lui si este Creatia.
Totul este mental.
Totul este inteligenta.
Totul este vibratie.
Totul este energie.
Totul este evolutie.
Totul este o energie inteligenta evoluand pe un spectru infinit de vibratie.


SPIRITUL


Inca de la inceput, TOTUL a creat Spiritul sau Fiul (a initiat constiinta).
Acesta a fost creat dupa chipul si asemanarea Creatorului.
Asadar Spiritul a fost creat perfect.
A fost creat cu o minunata putere de creatie asemenea Creatorului.
Spiritul evolueaza experimentand atat planurile materiale cat si cele spirituale.
Evolutia dureaza eoni, perioada in care sunt experimentate o infinitate de forme si situatii.
Spiritul poate experimenta toate nivelele de vibratie.
Evolutia Spiritului are loc pana ajunge inapoi Acasa.
Acolo, cu o mare intelepciune acumulata, intelege si se contopeste cu cea care i-a dat nastere si a carei parte integranta este - Fiinta.


FORMA


Inca de la inceputurile acestui Univers TOTUL a creat planul material - Forma.
Forma, facand parte din Tot, este, de asemenea, o energie inteligenta, insa cu un spectru vibrational scazut.
Natura manifestarii Formei o determina sa fie o iluzie materiala pentru spiritul intrupat care o experimenteaza.
Spiritul anima Forma.
Asadar orice este reprezentat in Forma este reprezentat in Spirit.
Spiritul, pierdut fiind in iluzia Formei, a uitat ca este perfect, asemenea Creatorului sau.
In urma acestei uitari, Spiritul a ajuns sa se creada insuficient si sa experimenteze nevoia.
TOTUL nu cunoaste nevoia si prin urmare nu intelege ajutorul.
Pentru a asista existenta, au fost generate o serie de principii sau arhetipuri (Heruvimi, Serafimi, Arhangheli, etc).
Respectand Legea Liberului Arbitru, acestia ajuta si asista spiritele spre a deveni constiente de natura lor si spre a evolua.
Aceste entitati pline de iubire si intelepciune nu au un corespondent in forma, ei nefiind intrupati.
Experienta Formei aduce cu ea cele trei aspecte: Fizic, Mental si Emotional.
Totusi acestea raman doar niste unelte minunate cu care din pacate Spiritul a ajuns sa se identifice.


OMUL


Pe Pamant, Spiritul a evoluat pana la cea mai inalta treapta, OMUL.
In plus fata de celelalte specii, specia umana este constienta de sine.
Celelalte specii se exprima si experimenteaza mediul (EU SUNT).
Omul, in plus, se experimenteaza pe sine, prin relativ recent dobandita constiinta de sine (EU STIU CA EU SUNT).
O data cu evolutia mintii umane a aparut Gandul.
Gandul in starea lui pura este un instrument minunat de interactiune si creatie in Forma.
O data cu dezvoltarea Constiintei de Sine si Gandului a aparut Imaginea de Sine.
Imaginea fiind perceputa de Om la nivelul Formei si nu la cel al Spiritului, i-a aparut ca fiind imperfecta.
Atunci cand Omul s-a vazut imperfect s-a indepartat si mai mult de Fiinta decat restul vietuitoarelor.
A aparut comparatia si implicit judecata care au dus la sentimentul de Separare.
O data cu acestea a aparut cel mai de temut dusman al evolutiei: FRICA.
Pana la aparitia EGO-ului nu a mai fost decat un pas.
Omul, prin Ego, a inceput sa caute perfectiunea la nivelul Formei.
El a pierdut intelegerea ca el nu este nici corpul, nici mintea, nici emotiile sale.
Nemaistiind ca el in Spirit este deja perfect, Omul a inceput sa creeze la nivelul Formei ceea ce credea ca are nevoie pentru a deveni perfect.
Omul a crezut ca diversele forme de putere pot suplini ceea ce ii lipseste.
Asa a inceput goana dupa putere in toate formele ei (avere, control, aspect, etc).
Omul, incoltit de frici, a inceput sa caute iubirea, pe care nu o mai percepea de la Creatorul sau, in imaginile unor semeni care pareau ca o au.
Astfel multi au incercat sa fie asemenea idolilor lor uitand ca fiecare este unic, original, irepetabil si perfect asemeni Creatorului.
Cu cat a reusit sa obtina mai mult, omul a inceput sa realizeze ca orice ar face nu astampara decat temporar acea nemultumire profunda.
Minunata putere de creatie a omului a dus la aparitia unor lucruri extraordinare.
Datorita fricilor insa, Omul a inceput sa gandeasca si sa creeze imperfect.
Astfel in goana lui dupa putere a creat multa suferinta semenilor si Mamei Pamant.


CREAREA


Crearea are la baza Atentia si Intentia.
Inainte de aparitia EGO-ului, omul, prin observare, lasa ca totul sa beneficieze de atentia lui.
De asemenea, isi indrepta intentiile asupra mediul inconjurator creand frumos si infrumusetandu-l.
Acea liniste-atentie in care totul se petrece este esenta lui - Fiinta.
Pentru ca el este asemenea Creatorului lui, in mintea-atentia lui creeaza si in mintea-atentia lui manifesta.
Omul are capacitate nelimitata de creatie la nivelul Formei.
Toata situatia lui este rezultatul creatiei lui.
Apoi gandul necontrolat a luat locul acelei linisti in care Omul era una cu natura si cu Fiinta.
Omul a uitat ca nu el s-a facut pe el insusi si ca, perfect fiind, nu se poate imbunatati.
O data cu reintoarcerea acestei intelegeri, creatia sa nu mai mai fi izvorata din frica ci plina de iubire.
Omul, prin perpetuarea Fricii, a creat Suferinta.
Suferinta, ca si Frica, este creatia imperfecta a Omului.
TOTUL este iubire, prin urmare tot ce inseamna Suferinta sau Rau nu sunt create de Acesta deci nu au o existenta de sine statatoare.
Daca acestea nu au o existenta de sine statatoare atunci sunt iluzii.
Asadar boala, durerea, si tot ce inseamna suferinta sunt iluzii si sunt create de Om.
Durerile atat fizica cat si emotionala sunt semne ajutatoare si corectoare.
Asa cum durerea fizica arata ca nu este folosit cum trebuie corpul, durerea emotionala arata ca nu e folosita bine mintea.
Astfel Omul va sti ca nu are ganduri de iubire ci de frica.
Orice stimul negativ ignorat duce la dezechilibre mai profunde.
Asa cum ignorarea durerii unei maini tinuta pe o soba fierbinte va avea ca urmare arsuri grave, la fel si ignorarea unei dureri emotionale va duce la diverse boli si suferinte fizice.
In cele din urma slaba administrare a propriului corp poate duce la pierderea acestuia.
Suferinta nu este necesara insa poate fi utila deoarece il poate determina pe Om sa caute o solutie viabila si in cele din urma sa realizeze Adevarul.


ATRACTIA


Omul primeste orice daca se focalizeaza si isi doreste cu adevarat ceea ce cere.
Tot ceea ce este cerut prin intentie si sustinut prin atentie se manifesta.
O atentie indelungata asupra unui aspect presupune interes asupra aspectului respectiv.
Astfel tot de ceea ce o fiinta este interesata se indeplineste intocmai.
Acest fenomen este un mare dar de iubire de la Creator, si este una din legile fundamentale ale Creatiei.
Numele acesteia este cunoscut ca Legea Atractiei.
Toate aspectele asupra careia este indreptata atentia sunt atrase spre experimentarea proprie.
Astfel toate convingerile Omului se indeplinesc intocmai.
"Tot cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea." (Evanghelia dupa Marcu 11,24)
Toate cele create in Forma de catre Om au aparut initial in mintea lui ca o idee.
Tot ceea ce Omul considera adevar se manifesta spre a fi experimentat.
De aceea este nevoie de o atentie sporita asupra aspectelor pe care Omul crede ca "le stie", mai ales daca acestea sunt nedorite.
Orice experienta, oricum ar fi catalogata de Om, este rezultatul principal al gandurilor pe care acesta le-a avut.
La acestea se pot adauga, secundar, gandurile altora, dar numai acolo unde intentia personala nu este clara.


O alta lege fundamentala este Legea Cauzei si Efectului.
Orice efect are o cauza care il precede.
Cauza primordiala a fost intentia TOTULUI de a crea.
Conform Legii Atractiei si Legii Cauzei si Efectului, nimic nu este intamplator ci este efect al unor atentii-intentii anterioare.
Evenimentele pot aparea si generate de atentia-intentia altor persoane decat cea in cauza, daca persoana respectiva a participat pasiv la acea creatie.
Astfel razboiul poate aparea intr-o tara a carei populatie nu ia atitudine impotriva liderilor ei care il provoaca.


PAMANTUL


Planeta Pamant este Mama pentru viata manifestata aici, in aceasta forma.
Din ea s-a nascut forma noastra proprie ca specie si ca individ.
De aceea noi si toate vietuitoarele Pamantului suntem o familie intru Forma asa cum suntem cu Totul o familie intru Spirit.
Tot ceea ce face un individ afecteaza comunitatea si in cele din urma Lumea.
Tot ceea ce face o specie afecteaza celelalte specii din aceeasi zona si in cele din urma toate vietuitoarele Pamantului.
Specia umana s-a indepartat de familia Pamantului asa cum s-a indepartat si de cea a Spiritului.
Sentimentul de separare il face pe Om sa nu mai simta ca, asa cum UNU a devenit toate, la fel, toate sunt UNU.
Omul a uitat sau refuza sa creada ca binele sau raul facut persoanelor, vietatilor sau elementelor din jur, in cele din urma se rasfrange asupra sa.
Daca planetei si tuturor locuitorilor ei le este bine, Omului ii este bine.
La fel se intampla si in situatia opusa.
Ceea ce Pamantul a creat in milioane de ani, omul a distrus in cativa ani sau mai putin.
Pamantul le poate supravietui Oamenilor si are timp sa se refaca chiar si dupa o distrugere profunda a mediului sau.
Oamenii nu au. Ei depind de Pamant, nu si invers.
Cu toate astea Pamantul inca mai tolereaza comportamentul uman, pentru ca iubirea divina se manifesta la toate nivelurile.
Pana la un moment dat, cand Omenirea fie se va schimba fie va disparea.
Asa cum multi au dedus, acel moment nu se afla foarte departe in viitor.


EVOLUTIA


Nimic nu se pierde si nimic nu se uita in mintea TOTULUI.
Totul se poate, insa, transforma.
Omul isi poate transforma durerea si suferinta in iubire prin constientizarea si acceptarea ei ca produs al propriei minti.
Nici o suferinta nu poate fi sustinuta decat de o frica si ambele sunt iluzii.
Concentrarea atentiei asupra lor le aduce in lumina constiintei unde nu au nici o putere si unde sunt transformate.
Iluminarea este Trezirea Omului din visul Formei, in realitatea Spiritului.
Acela este momentul cand Omul realizeaza iluzia Formei, desertaciunea suferintei si perfectiunea Fiintei.
La acest moment Omul ajunge prin intentia sa clara si prin Liberul sau Arbitru.
Inainte de asta, pe calea Trezirii, Omul isi va dizolva fiecare frica si suferinta prin aducerea acestora in lumina constiintei.
Trebuie ca toata atentia sa fie sustrasa de la frica si indreptata spre iubire si liniste.
Acest proces se face nu prin concentrarea asupra eliminarii Fricii ci prin observarea ei intr-o stare de iubire, care o va dizolva.
Iubirea este singurul factor transformator in acest proces, prin energia vibratiei sale inalte.
Cand procesul este complet, omul se va trezi din visul Formei si va experimenta totul prin iubirea divina.
Acest fenomen se intampla atunci cand se intampla, prin gratie divina.
Nu este de dorit a se cauta Iluminarea ci a se experimenta Impacarea.
Impacarea si linistea completa se simt permanent in momentul cand toate fricile au disparut.


ADEVARUL


Mintea, prin capacitatea sa de creatie, isi poate crea propriul adevar.
In Creatie sunt atatea adevaruri cate puncte de vedere.
Sunt atatea puncte de vedere cate minti exista.
Deoarece totul este mental, se poate deduce astfel ca numarul lor tinde spre infinit.
Oricate adevaruri am putea concepe, Adevarul este doar Unul.
Fiecare fiinta poate alege sa traiasca in adevarul propriu sau in Adevar.
Acesta este esential pentru ca este Adevarul Mintii care a creat toate mintile existente.
Adevarul este Iubire.
Adevarul este Pace.
Adevarul este Natura Existentei.
Adevarul este acolo pentru fiecare fie ca vrem sau nu.
Pentru a putea intelege o entitate, este necesara perceperea adevarului entitatii respective.
Pentru a percepe acest adevar este utila acceptarea punctului de vedere al acelei entitati.
Inainte de a se judeca cu mintea trebuie ascultat cu inima, este singura care poate percepe adevarul.
Pantru a intelege si a fi una cu Mintea este necesara perceperea si acceptarea Adevarului.
Pentru ca o entitate sa isi perceapa existenta cat mai complet este foarte util a se folosi de punctul de vedere al entitatilor cu care vine in contact.
Un alt punct de vedere este o perspectiva pe care cineva o are dintr-un loc in care nu se afla.
Totalitatea punctelor de vedere referitoare la o entitate sunt reflexiile acelei entitati in celelalte cu care intra in contact.
Astfel Totul se reflecta in Tot si Totul Se observa pe Sine Insusi din toate unghiurile existente.
Totul se experimenteaza pe Sine pentru ca Totul este UNU.
Evolutia este realizarea Adevarului si intrarea in rezonanta cu Acesta.
In cele din urma, cand Spiritul vibreaza in rezonanta cu Adevarul, divinitatea lui a iesit deja la suprafata.


NOTE


Ce este relevant este scris.
Ce este important nu poate fi scris.
Esential este intotdeauna ceea ce Este.


Cele scrise aici nu sunt Adevarul ci fragmente ce indica spre Adevar.
Adevarul nu poate fi conceptualizat si exprimat ci simtit de fiecare fiinta in parte. (Inspirat din Kybalion si alte texte spirituale)