Oamenii iau totul atit de in serios, incit totul se transforma pina la urma intr-o povara. Invata sa rizi mai mult! In ce ma priveste, risul este la fel de sacru ca rugaciunea.
Meditatia este numai un act de curaj pentru a fi tacut si singur.
Nu trebuie sa doresti nimic. In clipa in care ajungi intr-o stare lipsita de dorinta, existenta te foloseste asa cum are nevoie: ca mistic, maestru, muzician, dansator, flautist - sau ca nimeni; toate sunt insa binecuvintari. Ceea ce iti daruieste existenta fara ca tu sa doresti este intotdeauna cel mai mare extaz care poate exista.
Singurul rol al mintii este acela de a diviza. Inima are rolul de a descoperi legaturile care unesc lucrurile, iar acest lucru nu poate fi facut de catre minte.
Vietile noastre sunt pline de lucruri lumesti, de actiuni obisnuite tocmai pentru ca nu am invatat secretul de a transforma calitatea tuturor actiunilor noastre. Amintiti-va ca pina nu aflati acest secret, veti fi la fel de comuni ca si actiunile voastre; veti ramine la fel pina cind nu ajungeti la acea constiinta care va sacralizeaza, va sanctifica si aduce tot ceea ce faceti la acelasi nivel cu ceea ce sunteti. Atunci, tot ceea ce atingeti va deveni sacru. Tot ceea ce faceti va fi sacru.
Nu exista nici un loc pe care sa il putem numi casa, pina cind nu il gasim inlauntrul nostru, in propria noastra fiinta.
Cine va va invata sa ramineti asezati in tacere? Acesta este cel mai greu lucru din lume. Puteti face orice cu mare usurinta, insa cel mai usor lucru - acela de a ramine in liniste - pare a fi foarte dificil.
Adevarul este intotdeauna pur, direct, detasat de toate. El are o frumusete deosebita, deoarece este esenta vietii, a existentei, a naturii. Nimeni nu minte, cu exceptia omului. O tufa de trandafiri nu poate minti. Ea trebuie sa produca trandafiri; din ea nu pot iesi galbenele, ea nu poate insela. Ii este imposibil sa fie altfel decit este. Intreaga existenta, cu exceptia omului, traieste in adevar. Adevarul este religia intregii existente; numai fiinta umana face exceptie. Dar in clipa in care omul se hotaraste sa devina o parte a existentei, adevarul devine religia sa. Aceasta este cea mai mare revolutie care i se poate intimpla oricarei fiinte. Acesta este momentul de glorie.
In anumite momente sunteti mai constienti, in altele mai putin constienti. Se poate crea prin urmare o situatie in care sa fiti din ce in ce mai constienti. De aceea, atentia a devenit un fundament pentru meditatie. Si odata cu faptul de a fi constienti, gindurile dispar. Atunci cind esti pe deplin constient nu mai ai nici un gind, iar timpul se opreste dintr-o data.
Aminteste-ti ca orice experienta in curs este, la inceput, un mare soc. Esti zguduit din temelii. Tot ceea ce ai crezut ca e adevarat, nu mai este adevarat. Tot ceea ce ai luat drept real este numai vis, si tot ceea ce ai ignorat pare a fi realitatea ultima. Schimbarea e atit de mare si atit de rapida incit este firesc ca fiintele umane sa se teama. Frica apare insa numai datorita ignorantei tale in ceea ce priveste experienta.
Cind afirm ca in afara omului totul este un adevar viu, ca tot ceea ce exista - oceanul, norii, stelele, pietrele, florile - e autentic, lipsit de orice masca, si ca numai omul este capabil sa se iluzioneze si sa ii pacaleasca pe altii, trebuie sa retineti ca acesta este un prilej nemaipomenit. Este un fapt pozitiv, care nu trebuie condamnat ci laudat, deoarece chiar daca un trandafir sau o floare de lotus vor sa minta, ele nu pot face acest lucru. Autenticitatea lor nu este libertate, iar adevarul lor este o povara. Ele nu isi pot depasi limitele. Omul are acest prerogativ, acest privilegiu, de a nu fi autentic. Aceasta inseamna ca are libertatea de a alege. Daca alege autenticitatea, va alege adevarul si libertatea. Libertatea este privilegiul sau. Nimeni din intreaga existenta nu dispune de libertate. Cind apar insa asemenea ocazii favorabile, apare pericolul de a gresi. Cind dispuneti de libertate, este posibil sa gresiti. Nici un trandafir nu poate gresi, nici o stinca nu poate gresi. Voi insa puteti sa o faceti; de aceea trebuie sa fiti patrunsi de o deplina constienta a fiecarei actiuni, a fiecarui gind, a fiecarui sentiment. Numai omul trebuie sa caute adevarul; toate celelalte fiinte l-au gasit deja, insa ele sunt lipsite de gloria libertatii. Trebuie sa-l cautati si sa-l descoperiti; iar aceasta cautare si descoperire va aureoleaza de glorie. Astfel deveniti incununarea intregii existente.
Se poate observa ca o zi este cuprinsa intre doua nopti, si ca - de asemenea - doua zile frumoase incorporeaza o mica noapte. Alege tu insuti cum doresti sa te simti - ca in paradis sau ca in infern. Depinde doar de tine.
Noi nu cautam nici un paradis, undeva prin cer. Daca paradisul exista, vom ajunge acolo; trebuie insa ca mai intii sa transformam acest pamint intr-un paradis; aceasta va fi pregatirea noastra. Daca putem trai intr-un paradis pe pamint, atunci oriunde ar fi paradisul, el ne apartine.
Exista o uriasa diferenta intre a fi plin de incredere si a fi naiv; cu toate acestea, linia de demarcatie este foarte subtila. A fi naiv inseamna a fi ignorant. A avea incredere este cea mai inteligenta actiune care poate exista. Iar simptomele pe care trebuie sa vi le amintiti sunt urmatoarele: ambii vor fi inselati, ambii vor fi pacaliti, insa persoana care e naiva se va simti inselata, se va simti pacalita, se va enerva, va incepe sa nu mai aiba incredere in oameni. Naivitatea ei se va transforma, mai devreme sau mai tirziu, in neincredere. Persoana plina de incredere va fi si ea inselata, va fi si ea pacalita, insa nu se va simti ranita. Va fi, pur si simplu, plina de compasiune fata de cei care au inselat-o, care au pacalit-o, iar increderea ei nu va fi zdruncinata. Increderea sa nu se va transforma in neincredere fata de omenire. Acestea sunt simptomele. La inceput, amindoi par a fi la fel. Insa, in cele din urma, calitatea de a fi naiv se transforma in neincredere, iar calitatea increderii devine, din ce in ce mai mult, incredere, compasiune, intelegere a slabiciunilor omenesti. Increderea este atit de pretioasa incit fiinta este gata sa piarda totul, insa nu si increderea.
Oamenii cred ca faptul de a ramine neschimbati in principiile lor le da o anumita putere. Insa se inseala. Acest fapt ii goleste, pur si simplu, de orice forta. Sunt cei mai slabi oameni de pe intreg pamintul. Ei seamana cu acei copii care au crescut, dar care vor sa foloseasca in continuare pijamaua pe care o purtau atunci cind erau mici. Acum arata ciudat, si au mereu o senzatie de disconfort. Sunt nevoiti sa-si ridice mereu pantalonii de la pijama, caci acestia le cad de pe solduri, iar oamenii din jur se amuza. Nu, odata cu cresterea voastra trebuie sa folositi o pijama pe masura. Dar cum aceasta nu creste, trebuie sa o schimbati. Acest lucru nu prezinta nici o problema. Insa in aceasta situatie nu se afla numai o singura persoana, ea este valabila pentru milioane de fiinte. Ele se supun unei discipline severe, dupa care apar problemele. Problemele nu apar insa in afara lor, singura problema consta in propriile lor principii. Daca renunta la ele, simt un anumit disconfort, iar daca le pastreaza, sufera. Eu va invat, intr-un mod foarte clar, sa duceti o viata lipsita de orice principii, o viata plina de inteligenta, care se schimba odata cu schimbarile care au loc in jurul vostru, astfel incit sa nu aveti nici un principiu care sa se opuna acestor schimbari. Fiti complet lipsiti de principii si urmati viata; ea va fi atunci lipsita de orice nefericire.
Mintea nu poate exista fara probleme; problemele sunt hrana ei. Conflict, lupta, lipsa de armonie - si mintea se simte perfect, este la ea acasa. Tacere, armonie - si mintea incepe sa se teama, deoarece armonia, tacerea si pacea nu sunt altceva decit moartea mintii.
Iubirea nu se amesteca in viata nimanui si nici nu permite nimanui sa se amestece in propria viata a fiintei respective. Iubirea daruieste individualitate celorlalti, insa nu duce la pierderea propriei individualitati.
Daca esti centrat numai pe minte, nu-ti ramine altceva decit sa innebunesti - aceasta este posibilitatea ultima, punctul culminant al mintii. In cazul in care nu vrei sa innebunesti, vei face parte - pur si simplu - din categoria celor mediocri. Prin "mediocru" inteleg a face un compromis aici, altul colo, ascultind putin de aceasta parte, putin de cealalta - rupt mereu in fragmente, neavind niciodata o individualitate, neavind niciodata un suflet.
Stiinta nu are dreptul de a nega constiinta pina ce nu va fi explorat cerul interior al constiintei umane si va fi concluzionat ca este format numai din vise - nu o realitate, ci o umbra. Materialismul este ipoteza, este superstitia lumii stiintifice, la fel cum Dumnezeu, raiul si iadul sunt superstitiile lumii religioase.
Omul este plin daca este in armonie cu universul. Daca nu este in armonie cu universul, atunci este gol, in intregime gol; iar din aceasta stare de gol se naste dorinta de a poseda. Aceasta dorinta de a poseda poate fi umpluta cu bani, cu locuinte, cu mobila, cu prieteni, cu orice, deoarece nu poti sa traiesti in acest gol. Este ingrozitor. Este o viata de fantoma. Daca esti gol si inlauntrul tau, este imposibil sa traiesti. Pentru a avea senzatia ca interiorul tau este plin exista numai doua cai. Fie intri in deplina armonie cu universul... te umpli cu tot ceea ce este, cu toate florile si cu toate stelele. Aceasta este adevarata implinire. Insa daca nu faci acest lucru, si milioane de oameni nu il fac, atunci singura cale este de a te umple cu tot felul de reziduuri. Dorinta de a poseda inseamna ca simti pur si simplu o stare de gol, pe care vrei sa o umpli cu orice, indiferent care ar fi respectivul lucru. Odata ce intelegi acest lucru, dorinta de a poseda dispare. Atunci apare dorinta de a intra in comuniune cu tot ceea ce este, astfel incit tot acest gol interior sa dispara.
Meditatia are doua parti: prima este purificarea. Urmeaza sa inviti cel mai important oaspete. Curata deci intreaga casa, purific-o, aranjeaz-o, da un aspect estetic propriului tau interior. Catharsisul este foarte bun si necesar, insa e incomplet. Dupa purificare incepe adevarata munca. Dupa ce ai curatat pamintul de buruieni si ierburi salbatice, vine timpul sa plantezi semintele florilor si sa astepti primavara.
Nici o fiinta umana meditativa nu s-a sinucis sau nu a innebunit vreodata; dimpotriva, a devenit tot mai echilibrata, tot mai armonioasa, ajungind pina la armonia cea mai deplina - non-mentalul. A ajunge la non-mental inseamna a atinge starea suprema. Nu exista nimic mai presus, deoarece non-mentalul este pace, este tacere, este beatitudine. Non-mentalul este divinul, este nemurirea, este eternitatea.
Barbatul si femeia trebuie sa traiasca impreuna pe Pamint. Insa ei nu au invatat cum sa fie impreuna si, in acelasi timp, sa nu isi piarda individualitatea; nu au invatat cum sa fie impreuna intr-atit incit sa fie aproape o singura fiinta, dar fara sa deranjeze aceasta unitate cu lucruri lumesti. Barbatul si femeia se pot ajuta reciproc - iar daca ajutorul pe care si-l acorda este corespunzator, nu va mai fi nevoie ca barbatul sa fuga in munti, in pesteri, in manastiri. Nu va mai fi nevoie, caci nu poti gasi un loc mai potrivit decit propriul tau camin. O atmosfera plina de iubire, oameni care te inteleg, oameni care iti inteleg tacerea si meditatia, toate acestea vor merge mina in mina cu iubirea ta. Chiar daca, in munti, reusesti sa meditezi, vei avea numai o aripa. Nu vei fi in stare sa zbori catre soare. Cealalta aripa ai lasat-o in lume; ti-ar fi putut fi de un extraordinar ajutor, iar tu - la rindul tau - ai fi putut sa-ti oferi ajutorul. Daca partenerii sunt initiati impreuna in meditatie, ei se casatoresc cu adevarat pentru intiia oara. In ceea ce priveste alte certificate care atesta casatoria, ele nu sunt valabile din punctul meu de vedere. Pentru mine exista numai certificatul pe care existenta ti-l da - acolo unde iubirea si meditatia se ajuta una pe alta, si deschid portile cerului pentru zborul tau : zborul a ceea ce este singur catre ceea ce este singur.
Fiecare greseala este o ocazie de a invata. Totul este sa nu comiti aceeasi greseala in mod repetat - ar fi o prostie... Insa comite cit mai multe greseli noi de care esti in stare; nu trebuie sa-ti fie teama, caci acesta este singurul mod in care natura iti permite sa inveti.
Responsabilitatea nu este un joc. Este una din cele mai autentice cai de a trai periculos.
Ne este teama de moarte, deoarece stim ca vom muri si nu vrem ca acest lucru sa se intimple. Dorim sa raminem cu iluziile noastre; dorim sa traim intr-o stare in care sa putem spune: "toti ceilalti vor muri, insa nu si eu." Aceasta iluzie este omniprezenta: "Eu nu voi muri." Moartea este un subiect tabu. Oamenilor le este teama sa discute despre ea, deoarece le aminteste de propria lor moarte. Ei sunt preocupati de viata de zi cu zi; apropierea mortii este iminenta, si ca urmare apare dorinta de a se refugia in activitatile lor. Acestea sunt ca o perdea: nu, nu vor muri, in nici un caz nu vor muri, cel putin nu acum, poate mai tirziu. "O sa vedem noi, atunci cind se va intimpla." Daca acceptati viata in totalitate, ati acceptat si moartea; ea este doar o odihna. Ati lucrat toata ziua; nu doriti oare sa va odihniti? Somnul va reconforteaza, va pune din nou in forma. Intreaga oboseala dispare, sunteti din nou proaspeti. Moartea realizeaza acelasi lucru, la un nivel mai profund. Ea schimba acest corp cu un altul, deoarece corpul pe care il aveti nu mai poate fi inviorat de un somn obisnuit - a imbatrinit. Se impune o schimbare mai importanta; este nevoie de un corp nou. Energia voastra vitala are nevoie de o noua forma. Moartea este doar un somn care va ajuta sa treceti mai usor intr-o noua forma.
Aminteste-ti un lucru: nu trebuie sa parasesti acest pamint pina nu l-ai facut ceva mai frumos, mai incintator, mai iubitor. Pentru mine aceasta e singura forta, singura putere - aceea de a transforma viata, de a transforma constiinta. Accepta-l in pace si bucurie oriunde ai fi, oricum ai fi, oricare ar fi modul de a folosi in mod creativ energiile tale.
Existenta este una singura. Ea se exprima in milioane de forme, insa spiritul care este exprimat este acelasi. Este o singura divinitate, cu o varietate infinita de creaturi.
Psihologia occidentala se invirte in jurul radacinilor. Ea nu a ajuns insa la frunze, la flori si la fructe. Nici nu se pune problema sa patrunda in domeniul non-mentalului; ea nu a fost in stare sa cuprinda totalitatea nici macar in domeniul mental. Iar daca nu cunoasteti intregul domeniu al mentalului, nu puteti face saltul in non-mental. Non-mentalul este realizare. Non-mentalul este iluminare. Non-mentalul este eliberare.
Astfel se intimpla uneori si cu cei care poarta ochelari: ochelarii sunt pe nas, iar ei ii cauta. Au uitat pina si faptul ca le-ar fi cu neputinta sa vada fara ochelari, desi faptul ca pot privi, ca pot vedea, reprezinta o certitudine a faptului ca ochelarii sunt la locul lor. Insa daca folosesti ochelari ani de zile, ei devin incetul cu incetul o parte din tine; devin ochii tai. Nu-i mai privesti ca fiind separati de tine. Dar fiecare pereche de ochelari coloreaza intr-un anumit fel lucrurile care trec prin ei. Voi sunteti observatorul aflat in spatele lor, ochelarii nu pot privi ei insisi. Lucrurile din exterior nu au culoarea pe care o arata ochelarii, insa voi ati devenit atit de identificati cu ei incit... Mintea omului este doar un simplu instrument. Ochelarii se afla in afara capului, in timp ce mintea se gaseste in interiorul acestuia, in asa fel incit nu o poti scoate in fiecare zi. Si este atit de aproape, in interior, incit insasi aceasta apropiere s-a transformat in identificare. Prin urmare, tot ceea ce intelege mintea pare a fi real. Dar mintea nu poate percepe realul, ea nu poate vedea decit propriile sale prejudecati. Isi poate vedea propriile proiectii afisate pe ecranul lumii.
Tot ceea ce ai este aceasta viata marunta, si in aceasta viata marunta stii doua lucruri: nefericirea si durerea vietii, precum si cai si metode de a uita acea nefericire si durere. Le numesti distractie, amuzament: faptul de a merge la film, la circ. Acestea sunt metodele tale de a uita de viata ta. Acolo participi, pentru doua sau trei ore, la o alta lume. Iti este, desigur, destul de greu sa-ti imaginezi o persoana iluminata... Ori de cite ori te gindesti la iluminare, problema este ca nu intelegi ca fiinta iluminata nu mai este un ego. O poti insulta, insa nu o poti rani; o poti insela, o poti condamna, insa in fiinta ei nu va aparea nici o schimbare. Chiar daca o omori, ea va ramine la fel. Iti este greu sa intelegi cum poate o fiinta iluminata sa stea fara sa mearga la circ, la film... si tot felul de stupiditati de acest fel. Au existat insa atit de putine fiinte iluminate, incit nu se stie prea mult despre ele. Si multe lucruri sunt astfel pina cind nu le experimentezi, nu le intelegi. Pentru persoana iluminata, tot ceea ce se petrece in jurul ei este un circ. Nu este nevoie sa-si cumpere bilet - pentru ea problema este cum sa paraseasca circul! Ea nu doreste sa intre la film, doreste sa iasa!
Sunteti capabili sa treceti dincolo de dualitatea iubire-ura. In prezent ele merg mina in mina. Uriti aceeasi persoana pe care o iubiti, astfel incit dimineata este ura, iar seara este iubire - este ceva foarte confuz. Nici voua nu va este clar daca iubiti sau uriti persoana respectiva, deoarece faceti, in momente diferite, ambele lucruri. Acesta este insa modul de a functiona al mintii; ea functioneaza prin contradictii. Evolutia are loc in acelasi fel: prin poli opusi; insa in cadrul existentei ei nu sunt poli opusi, ci complementari.
Iluminarea inseamna pur si simplu realizarea propriului sine universal. Toti cei care ating realizarea au aceeasi savoare - ochii lor radiaza aceeasi lumina, gesturile lor au aceeasi gratie, fiinta lor are aceeasi frumusete. Daca atunci cind intilnesti un iluminat esti receptiv, i-ai intilnit pe toti iluminatii din intreaga istorie a omului; nu numai pe cei din trecut, ci si pe cei care vor exista in viitor. In constiintele iluminate, trecutul, prezentul si viitorul sunt dizolvate intr-o singura clipa.
Imbatrinirea este un proces specific tuturor animalelor. Cresterea este prerogativul fiintelor umane. Insa numai citeva isi cer acest drept.
Raspunsurile mele nu sunt, de fapt, raspunsuri. Raspunsurile mele sunt ucigasi - ele omoara pur si simplu intrebarea , o indeparteaza, nu iti ofera un raspuns de care sa te agati. Aceasta este de fapt diferenta intre un profesor si un maestru: profesorul iti da raspunsuri pe care sa le poti pastra, raminind insa ignorant - frumos decorate la suprafata, biblioteci pline de raspunsuri, insa in profunzime, sub stratul superficial, un abis al ignorantei. Maestrul iti ucide, pur si simplu, intrebarile. Maestrul nu iti da nici un raspuns, el iti alunga intrebarea. Daca toate intrebarile pot fi alungate... Asculta cu atentie la ceea ce spun: Daca toate intrebarile pot fi alungate, ignoranta ta este nevoita sa dispara, si ceea ce ramine este inocenta. Iar inocenta este o lumina pentru ea insasi.
Am fost invatati, programati, ni s-a spus mereu ca pina si un lucru cum ar fi iubirea trebuie sa fie o problema a mintii. Iubirea apartine inimii, insa intreaga noastra societate a incercat sa o ignore, deoarece ea nu este logica, ea nu este rationala, iar mintea a fost educata ca tot ceea ce este ilogic e gresit, ca numai lucrurile logice sunt corecte. Iar in programele noastre scolare inima este complet ignorata, educatia se ocupa numai de minte. Inima a fost aproape inlaturata din existenta noastra, ea a fost aproape in intregime redusa la tacere. Nu i s-a dat niciodata sansa de a creste, nu i s-a dat niciodata posibilitatea actualizarii propriului potential. Mintea este, deci, aceea care domina. Mintea este buna atunci cind e vorba de bani, mintea este buna atunci cind e vorba de ambitie, insa ea nu este de nici un folos atunci cind este vorba de iubire. Banii, razboiul, dorinta, ambitiile - iubirea nu poate fi pusa in aceeasi categorie cu ele. Iubirea are o alta sursa in fiinta voastra, ea se gaseste intr-un spatiu lipsit de orice contradictie.
Oamenilor li s-au spus atitea prostii timp de secole intregi - ca si cum spiritualitatea ar fi un fel de geografie, si ca urmare ti se dau harti, ti se ofera indrumari: Urmeaza indrumarile care trebuie si vei atinge tinta. Dar, vai, lucrurile nu sunt chiar asa de simple. In existenta nu exista nici un fel de harti, nici un fel de indicatoare stabile, deoarece fiecare individ este atit de unic incit ceea ce ar putea fi o indicatie pentru unul s-ar putea dovedi o ratacire pentru altul; ceea ce ar putea fi un medicament pentru unul, s-ar putea sa fie otrava pentru altul. Indivizii sunt atit de diferiti... Nu se pot oferi nici un fel de indicatii generale.
Incearca sa intelegi faptul ca atit trecutul cit si viitorul sunt inexistente, ireale. Tot ce posezi este clipa prezenta - chiar aceasta clipa. In miinile tale se gaseste intotdeauna o singura clipa; ea este atit de mica si de trecatoare, incit daca te gindesti la trecut si la viitor, o vei rata. Si ea este singura realitate si singura viata care poate exista.
De fiecare data cind o fiinta realizeaza ceva adevarat, inima sa incepe sa danseze. Inima sa este singura care poate sa marturiseasca adevarul. Iar aceasta marturie nu poate fi facuta prin intermediul cuvintelor. Ea poate fi realizata in felul ei: prin iubire, prin dans, prin muzica - folosind modalitati nonverbale. Comunicarea se produce, insa fara a face apel la limbaj si la logica.
Numai omul care stie cum sa mediteze, cunoaste si arta de a asculta. Sau invers: omul care stie cum sa asculte, stie si cum sa mediteze, pentru ca este acelasi lucru.
Adevarata savoare a vietii se gaseste inlauntrul vostru. Puteti sa va intoarceti spre voi insiva, puteti sa priviti in interiorul vostru chiar acum. Nu este nevoie de nici o adorare, de nici o rugaciune. Trebuie doar sa intreprindeti acea calatorie tacuta spre fiinta voastra. Numesc aceasta "meditatie": o peregrinare catre propria voastra fiinta. Iar in momentul in care va gasiti propriul centru, ati gasit centrul intregii existente.
Se crede ca timpul este format din trecut, prezent si viitor, insa acest lucru este gresit. Timpul este format numai din trecut si viitor. Prezentul este insasi esenta acestei vieti. Asadar, cei ce vor sa traiasca nu au alta cale decit aceea de a trai in prezent. Numai prezentul este existential. Trecutul este doar o colectie de amintiri, iar viitorul nu este nimic altceva decit imaginatia, visele voastre. Realitatea este aici si acum.
Motivul pentru care oamenii vorbesc mereu despre adevar este clar. In inima lor exista o sete dupa adevar, le este rusine ca nu sunt in posesia acestui adevar si, de aceea, vorbesc despre el. Insa acestea nu sunt decit cuvinte. Faptul de a trai in conformitate cu ele este prea periculos, riscul este prea mare. La fel se intimpla si cu libertatea. Toti oamenii doresc libertate de exprimare, insa nimeni nu este cu adevarat liber. Si nimeni nu doreste sa fie cu adevarat liber, deoarece libertatea aduce cu sine responsabilitatea; ea nu vine singura. Iar faptul de a fi dependent este simplu; in acest caz raspunderea nu iti revine tie, ci persoanei de care esti dependent. Oamenii au adoptat deci un mod de viata schizofren. Ei vorbesc despre adevar si despre libertate, insa traiesc in minciuna si sclavie... Iar lanturile robiei sunt numeroase, deoarece faptul de a fi sclavi va face sa fiti eliberati de raspundere. Un om care doreste sa fie liber trebuie sa accepte responsabilitati imense. El nu isi poate arunca raspunderea pe umerii nimanui. Indiferent ce face, indiferent ce este, raspunderea ii revine in intregime.
Daca poti sa renunti la Dumnezeu, esti matur. In ce ma priveste, consider ca 21 de ani nu te fac sa fii matur, adult. Un om devine matur numai datorita unui singur lucru, si acesta este renuntarea la Dumnezeu - deoarece Dumnezeu este un manunchi de temeri, de dorinte si sperante. Este un opium - te mentine drogat. Insa, in timp ce esti drogat, viata ta se va scurge incetul cu incetul, moartea iti va bate la usa, si va fi prea tirziu. Pentru a afla adevaratul raspuns la intrebare trebuie sa ramii in tacere, atent, fara sa adormi, si sa patrunzi doar, incet-incet, in interior... La inceput va fi din ce in ce mai intuneric, apoi se ivesc zorile, pasarile cinta, soarele se ridica si esti liber. Aripile tale sunt deschise pentru prima data. Acum intregul cer si toate stelele iti apartin. Un om lipsit de Dumnezeu este un om autentic.
Pentru ego, singuratatea nu reprezinta niciodata o bucurie. Ego-ul se bucura numai atunci cind poate sa supuna o alta fiinta, atunci cind poate sa spuna: "Ma aflu deasupra ta, sunt mai mare ca tine". Ego-ul nu se bucura niciodata de singuratate. In singuratate, ce sens mai are sa ai un ego?
Omul nu a invatat inca sa guste frumusetea singuratatii. El cauta mereu sa se angajeze intr-o relatie, sa fie cu cineva - cu un prieten, cu un parinte, cu o sotie sau un sot, cu un copil... cu cineva. El a creat societati, cluburi - Lyon Club, Rotary Club. El a creat partide politice, ideologice. El a creat religii, biserici. Insa toate acestea sunt necesare pentru a-l face sa-si uite singuratatea. Fiind in mijlocul acestor multimi incerci sa uiti ceva, ceva de care iti amintesti uneori in intuneric: ca te-ai nascut singur, ca vei muri singur, ca indiferent ce ai face, traiesti singur.
Tot ceea ce spun este atit de simplu, atit de evident! Nu se pune problema de a intelege; simpla ascultare este suficienta. Iar daca e dificil, inseamna pur si simplu ca nu ai ascultat. Uita de intelegere. Transpune intreaga ta energie in ascultare, iar intelegerea va veni de la sine, asa cum te urmeaza o umbra.
Realitatea este ca fiecare este unic, fiecare are o anumita individualitate. Trebuie sa renuntam pur si simplu la ideile noastre despre cum ar trebui oamenii sa fie; ele trebuie inlocuite cu ideea ca, indiferent cum ar fi, oamenii sunt frumosi. Nu se pune in nici un fel problema lui "ar trebui sa fie"; cine suntem noi pentru a impune un "trebuie" asupra altcuiva? Daca existenta va accepta asa cum sunteti, cine sunt eu pentru a nu face la fel? Este necesara numai o schimbare de atitudine; este ceva foarte simplu, odata ce ideea este acceptata de gindirea voastra: fiecare om este unic, fiecare om este asa cum este, si trebuie sa fie asa cum este. Acesta este adevaratul respect pentru individualitate, pentru oameni, asa cum sunt ei. Intreaga omenire ar fi intr-un cu totul alt spatiu, mult mai plin de iubire si de implinire, daca i-am accepta pe oameni asa cum sunt ei.
Inocenta singura devine ignoranta. Inteligenta singura se transforma in viclenie. Luate impreuna, ele nu sunt nici ignoranta, nici viclenie, ci pur si simplu o receptivitate, o dschidere... o inima capabila sa priveasca cu uimire chiar si cel mai nesemnificativ lucru. Iar omul care experimenteaza aceasta stare de uimire este, pentru mine, singura fiinta cu adevarat religioasa. Prin intermediul acestei uimiri, el ajunge sa inteleaga ca existenta nu este numai materie; este imposibil sa fie astfel. Acest fapt nu reprezinta pentru el o simpla concluzie logica; nu este o banala credinta, ci o experienta autentica. O experienta atit de frumoasa si de misterioasa... o experienta inefabila, care contine o extraordinara inteligenta... Existenta nu este sireata. Existenta este simpla, este inocenta. Prin urmare, daca o fiinta este capabila sa pastreze aceste doua calitati impreuna - inteligenta si inocenta - nu mai are nevoie de nimic altceva. Aceste doua calitati o vor conduce spre telul ultim - realizarea de sine.
Exista lucruri care pot numai sa se intimple, care nu pot fi facute. A face este valabil pentru lucrurile obisnuite, lumesti. Poti face ceva pentru a cistiga bani, poti face ceva pentru a fi puternic, poti face ceva pentru a cistiga prestigiu; nu poti face insa nimic in ceea ce priveste iubirea, in ceea ce priveste gratitudinea, in ceea ce priveste tacerea. Este foarte important sa intelegi ca faptuirea inseamna ceea ce este lumesc, iar nefaptuirea inseamna ceea ce este transcendent - este spatiul in care lucrurile se intimpla, in care numai valul te aduce la tarm. Daca inoti, ratezi. Daca vei face ceva, vei da gres, deoarece orice faptuire este lumeasca. Foarte putine fiinte ajung sa cunoasca taina nefaptuirii si sa permita lucrurilor sa se intimple. Daca doresti lucruri mari - lucruri care sunt dincolo de mintea umana, dincolo de posibilitatile omului - va trebui sa inveti arta nefaptuirii.
Calea e foarte simpla. Calea este de a iesi din minte de cit mai multe ori pe zi cu putinta. Ori de cite ori ai timp, paraseste pur si simplu mintea. Citeva lucruri te pot ajuta. Daca nu poti fi in tacere numai prin simplul fapt de a ramine asezat, daca simti prea multa energie pentru a face ceva si nu faci respectivul lucru, atunci intreaga energie se transforma intr-un joc al mintii, si atunci e mai bine sa incepi ceva creativ. Daca te intereseaza muzica, poti cinta, lasindu-te cuprins de muzica. Daca iti place dansul, danseaza, lasa dansatorul sa dispara. Sau orice altceva - daca te pasioneaza olaritul si faci vase frumoase, indreapta-ti intreaga energie catre acest lucru. Caci ori de cite ori energia ta este total implicata in ceva, mintea nu mai primeste nici un fel de energie si devine linistita de la sine. Iar faptul de a intreprinde ceva pentru a ramine ocupat, astfel incit energia ta sa se indrepte catre acea activitate si sa devina tacuta, este necesar numai la inceput. Curind vei fi in stare sa ramii in tacere, nefacind nimic, iar mintea va deveni in intregime tacuta. In acea clipa vei cunoaste eternitatea vietii, vei cunoaste frumusetea acestei delicate existente din jurul tau, si - de asemenea - uriasa comoara a propriei tale fiinte.
Un lucru este sigur: existenta nu are nici o tinta, si nici eu - ca parte a existentei - nu pot avea vreuna. In clipa in care iti propui un tel, te separi de existenta; o mica picatura incearca sa lupte cu oceanul. Este un efort zadarnic, o lupta lipsita de sens.
Pina cind nu veti afla adevarul fiintei voastre, nu veti simti niciodata marea binecuvintare a vietii. Nu veti fi niciodata capabili sa fiti plini de bucurie pentru simplul fapt ca existati. Daca nu puteti experimenta adevarul, nu veti putea sa intrati in legatura cu acest cosmos infinit care este casa voastra. El v-a nascut, si asteapta de la voi sa ajungeti pe cea mai inalta culme a constientei, deoarece prin voi existenta poate deveni constienta. Nu exista nici o alta cale.
Fiti gata intotdeauna sa treceti de la cunoscut la necunoscut, indiferent de ce domeniu sau experienta ar fi vorba. Este mai bine asa, si aceasta chiar daca necunoscutul se dovedeste a fi mai rau decit cunoscutul; nu acest lucru conteaza. Ceea ce are importanta este faptul de a face trecerea de la cunoscut la necunoscut, ceea ce conteaza este disponibilitatea de a realiza aceasta trecere. Iata ce este deosebit de pretios! Repet: chiar daca traditia este la fel de pretioasa ca aurul, uitati-o. Alegeti noul, indiferent daca este din aur sau nu. Ceea ce conteaza este alegerea voastra de a invata, de a experimenta, faptul de a accepta sa patrundeti in intuneric.
Este imposibil pentru un sfint sa fie smecher, in timp ce un smecher poate fi sfint.
Nu condamnati senzualitatea! Ea a fost condamnata in intreaga lume, si din cauza acestei condamnari energia care poate inflori in senzualitate se transforma in perversiune, gelozie, furie, ura; ea genereaza o existenta arida, lipsita de orice savoare. Senzualitatea este una din binecuvintarile omenirii. Este sensibilitatea voastra, este constiinta voastra. Este constiinta voastra filtrata prin corp.
Cind oamenii vorbesc, ei incearca de fapt sa te converteasca la parerea lor. Ei incearca sa edifice un imperiu nevazut. Cind oamenii vorbesc, ei incearca sa te indoctrineze, deoarece toti cei care au o doctrina traiesc cu teama ca aceasta ar putea sa nu fie adevarata. Singurul mod de a verifica ca tot ceea ce afirma ei este adevarat, este acela de a indoctrina cit mai multe fiinte, in ochii carora sa se reflecte convingerea, faptul ca au fost convertite. Prin urmare, ei se simt mai linistiti, deoarece logica este urmatoarea: "Daca un numar atit de mare de fiinte gasesc alinare in ceea ce le spun, atunci trebuie sa fie ceva adevarat in aceste cuvinte". Oamenii le vorbesc altora pentru a crede ei insisi in ceea ce spun.
Indicatiile ca esti pe calea cea buna sunt foarte simple: tensiunile tale vor incepe sa dispara, vei deveni din ce in ce mai calm, vei gasi frumusetea in lucruri despre care nu ti-ai fi imaginat niciodata ca pot fi frumoase. Cele mai mici lucruri vor incepe sa aiba o extraordinara insemnatate: intreaga lume va deveni din ce in ce mai misterioasa pe zi ce trece; vei cunoaste din ce in ce mai putin, vei deveni din ce in ce mai inocent - ca un copil care alearga dupa fluturi sau care aduna scoici pe plaja. Vei simti ca viata nu e o problema, ci un dar, o binecuvintare. Aceste indicatii vor continua sa creasca daca esti pe calea cea buna. Daca esti pe o cale gresita, se va intimpla exact contrariul.
Natura nu are, cu siguranta, nici o ierarhie. Ierarhia este un joc al mintii omenesti, deoarece ego-ul nu poate fi hranit in afara unei ierarhii; in afara acesteia el moare - pur si simplu. In natura fiecare lucru are o sansa, are un spatiu al lui; nimeni nu este sef. Nimeni nu este stapin, si nu exista nici un servitor. Natura functioneaza aproape ca un intreg organic, in care individualitatea nu este pierduta, insa in care ego-ul nu are nici o sansa de a se dezvolta; ca urmare, copacii sunt lipsiti de ego, pasarile sunt lipsite de ego. Problema apare odata cu omul.
Incepeti, incetul cu incetul, sa fiti din ce in ce mai centrati in cel care observa. Zilele si noptile, vietile si mortile, succesul si esecul vor trece neincetat. Insa daca sunteti centrati in acest martor - care este singura realitate din interiorul vostru - atunci totul va fi trecator. Incercati pentru o singura clipa sa simtiti ceea ce va spun: priviti, ramineti martori. Nu va atasati de nici un moment, pentru ca este frumos, si nu refuzati nici o clipa care aduce cu ea nefericirea. Nu mai faceti acest lucru. Il faceti de vieti intregi, si nu veti reusi niciodata astfel. Singurul mod de a transcende este acela de a ramine in transcendent, de a gasi un loc din care sa puteti privi toate aceste fenomene schimbatoare fara sa va identificati cu ele.
Tu nu esti ambalajul, ci continutul. renuntarea la ambalaj si descoperirea continutului este intregul proces al iluminarii.
Daca doresti viata, viata din abundenta, atunci fii gata sa mori. Sa mori in fiecare clipa, astfel incit sa renasti in fiecare clipa, este intreaga taina a religiei.
In loc sa te indrepti spre obiectul cautarii tale, cauta-l pe cel care cauta. Gasindu-l pe cel care cauta, realizezi deodata ca te simti acasa in intreaga existenta. Gasindu-te pe tine insuti, realizezi faptul ca intreaga existenta este casa ta.
Priveste doar in jurul tau. Priveste oceanul, priveste cerul. Cum de reusesti sa nu fii simplu? Cum de reusesti sa nu fii plin de umilinta?
Iluminarea nu are nimic de-a face cu mintea; ea are a face cu starea de luciditate a mintii. Ea nu patrunde in detaliile mintii, in ce consta ea, cum functioneaza ea, care este mecanica ei. Luciditatea este pur si simplu neidentificarea cu mintea; in starea de constienta, mintea este lasata in urma, precum un mecanism. In clipa in care mintea este lasata complet in urma si exista numai pura luciditate, numai luminozitate, atunci este iluminarea.
Nevoia imperioasa a fiecaruia este de a fi aprobat si recunoscut. Mentalitatea generala are la baza ideea ca, pina cind nu suntem recunoscuti, suntem niste anonimi si nu valoram nimic. Nu munca noastra este importanta, ci recunoasterea ei. Aceasta inseamna a pune caruta inaintea boilor. Munca noastra ar trebui sa fie o bucurie in sine. Trebuie sa lucrezi nu pentru a fi recunoscut, ci pentru ca iti place sa fii creativ. Iti place munca doar de dragul muncii. Trebuie sa muncesti numai daca iti place. Nu cere si nu astepta nici o apreciere. Daca ea vine, nu ii da o importanta prea mare. Daca nu vine, nu te gindi la ea. Implinirea ta trebuie sa se gaseasca in insasi munca ta.
Singura raspundere adevarata este fata de propriul tau potential, fata de propria ta inteligenta si constienta, fata de actiunea conforma cu ele.
Gindurile reprezinta un substitut, ele apar numai atunci cind lipseste luciditatea.
Obedienta are o anumita simplitate; nesupunerea presupune o inteligenta de ordin mai inalt. Orice idiot poate fi supus, si de fapt numai idiotii sunt supusi. Persoana inteligenta intreaba intotdeauna: "De ce ? De ce trebuie sa fac acest lucru? Pina cind nu voi cunoaste motivele si consecintele, nu ma voi implica in realizarea lui." Numai asa devine cu adevarat raspunzatoare.
Credinta este ceva foarte palid. Fiecare este credincios - unul este hindus, altul mahomedan, altul crestin. Credinta are toate marimile, formele, culorile - iti poti alege. Si nu trebuie sa platesti nimic. De obicei primesti credinta odata cu laptele mamei, scutita de orice taxa.
Mintea trebuie invatata sa devina un slujitor al inimii. Ratiunea trebuie sa fie intotdeauna in slujba iubirii. Atunci viata se poate transforma intr-un festival de lumini.
Pentru oameni, cuvintele devin realitati. Aminteste-ti intotdeauna sa folosesti cuvinte cu inteles corect.
Traieste si iubeste, iubeste in mod total si intens, insa niciodata aducind prejudicii libertatii. Libertatea trebuie sa ramina valoarea suprema.
A cunoaste lucrurile este un risc. Experimentul s-ar putea sa va arda. Atunci cind experimentezi, te diferentiezi de multime si calatoresti singur in acest univers in care nu ai nici o calauza, nici o harta, nici o indicatie. Tot ce ai este setea ta, dorinta ta.
Faptul de a auzi este pentru toata lumea. Acela de a asculta este posibil numai pentru cei care sunt tacuti.
Libertatea aduce cu sine o totala responsabilitate fata de tot ceea ce esti si fata de tot ceea ce urmeaza sa devii.
Iubirea mea este exact ca lumina - nu este mai mult pentru unul, mai putin pentru altul. Cu toate acestea, pentru un orb ea nu va exista. Pentru unul care nu vede asa cum trebuie, va fi slaba. Iar pentru unul care poate vedea cu o anumita claritate, va avea o intensitate diferita. Este aceeasi lumina, insa ea depinde de cit de mult poti tu primi. Daca esti total deschis, o poti primi in intregime.
Calea iubirii este aceea in care nu exista nici o asteptare. Iubirea exista numai atunci cind exista o totala acceptare si nici o dorinta de a schimba ceva.
Cind faci dragoste, partenera ta este cu adevarat prezenta? Partenerul tau este cu adevarat prezent? Sau realizezi doar un ritualm ceva ce trebuie facut, o datorie care trebuie implinita? Daca doresti o relatie armonioasa, trebuie sa inveti sa fii mai meditativ. Doar iubirea nu este de ajuns. Iubirea singura e oarba; meditatia ii reda vederea. meditatia ii daruieste intelegere. Si odata ce iubirea ta este atit iubire cit si meditatie, deveniti tovarasi de drum. Atunci nu mai este o relatie obisnuita intre sot si sotie. Atunci devine o relatie plina de simpatie pe calea descoperirii misterelor vietii.
Omul s-a nascut fara casa, si ramine astfel toata viata; omul ramine toata viata in aceasta situatie. Faptul de a accepta acest adevar aduce cu sine o extraordinara transformare. Atunci nu mai cautati nici un camin - deoarece casa este in afara voastra, diferita de voi insiva. Si toti cauta o casa. In momentul in care va dati seama ca aceasta lume este iluzorie, in loc sa mai cautati un camin, incepeti sa cautati fiinta care s-a nascut fara camin, fiinta a carei destin este acela de a nu avea un camin. Nu este nici o modalitate de a avea un camin. Acesta este miracolul: in clipa in care realizezi faptul ca nu exista nici o cale de a-ti face un camin, intreaga existenta devine caminul tau. Atunci, oriunde ai fi, te afli acasa.
Numai o persoana total independenta, total autonoma, traind in deplina libertate, poate ajunge la experienta adevarului.
Ce este un mistic? - cineva care nu stie nici un raspuns, cineva care a pus toate intrebarile si a aflat ca nu se poate raspunde la nici o intrebare. Aflind acest lucru, a renuntat sa mai puna intrebari. Nu pentru ca ar fi gasit raspunsul; a aflat doar un singur lucru: faptul ca nu exista niciunde nici un raspuns. Viata este un lucru tainic, nu o intrebare. Nu este un puzzle de rezolvat, nu este o intrebare care are nevoie de un raspuns; viata este un mister care trebuie trait, o taina care trebuie iubita, un mister care trebuie celebrat.
Gindurile tale trebuie sa inteleaga un lucru: ca nu esti interesat de ele. In clipa in care ai atins acest punct, ai cistigat o extraordinara victorie. Priveste pur si simplu. Nu le spune nimic gindurilor. Nu le judeca. Nu le condamna. Nu le spune sa plece. Lasa-le sa faca tot ce au de facut. Permite-le orice acrobatie; priveste doar, bucura-te. Este numai un film frumos. Iar in cele din urma vei fi surprins: privind doar, vine o clipa in care gindurile nu mai sunt acolo, nu mai este nimic de privit.
Este nevoie de fiecare, asa cum este. Si fiecare este necesar, asa cum este. De aceea esti nascut intr-un anumit fel. Nu incerca sa te indepartezi de firea ta.
Esti constient de obiecte. Trebuie sa fii constient si de propria ta subiectivitate. Cind privesti un apus de soare esti atit de captivat de frumusetea lui, incit uiti cu desavirsire ca exista o si mai mare frumusete, datorita careia este cu putinta sa cunosti frumusetea apusului de soare - constiinta ta. Insa atentia ta este indreptata asupra unui obiect - apusul, rasaritul, luna... Renunta la obiect si incearca sa ramii cufundat in pura constiinta, in tacere, in pace. Fii doar constient.
Riscul trebuie sa fie una din trasaturile fundamentale ale omului autentic. In clipa in care vezi ca lucrurile se aseaza, destrama-le.
Singura raspundere adevarata este fata de propriul tau potential, fata de propria ta inteligenta si constienta, fata de actiunea conforma cu ele.
Exista un singur fel de rugaciune: acela de a trai plin de recunostinta fata de intreaga existenta. Existenta ti-a dat o ocazie pe care nu ai cerut-o niciodata, pe care nu ai meritat-o niciodata, si pe care totusi o ai. Si ai inflorit in mii de flori, lasind in urma un parfum al gratitudinii.
Adevarul nu poate fi formulat; prin urmare, tot ceea ce este formulat reprezinta o frumoasa minciuna; frumoasa, deoarece ea poate conduce la adevar. Eu diferentiez minciunile in frumoase si urite; urite - care te indeparteaza de adevar, si frumoase - care te apropie de el. Calitatea lor este insa aceeasi; si unele si altele sunt minciuni. Insa minciunile frumoase sunt eficiente; ele impartasesc ceva din savoarea adevarului.
Oamenii autoritari sunt cei care sufera de un complex de inferioritate. Pentru a-si ascunde inferioritatea, ei incearca sa-si impuna o falsa superioritate. Ei vor sa arate ca sunt cineva, vor sa demonstreze ca propriul lor cuvint este singurul adevar si singura litera de lege. In strafundurile lor insa sunt fiinte mult inferioare.
0 Comments:
Post a Comment