luni, 31 august 2009

Eckhart Tolle la Oprah - Soul Series

Eckhart Tolle invitat la emisiunea Serialul Sufletului (Soul Series) a cunoscutei realizatoare americane Oprah.

Prima parte:

Partea a doua:


Partea a treia:

duminică, 23 august 2009

Dependența de suferință

În orice situație de viață v-ați afla, aceasta este simplă, întotdeauna este simplă. Nu are greutate. Greutatea, gravitatea, se nasc din proiecția mentală, care este nevoia de a intensifica sinele dumneavoastra fictiv prin probleme și conflict. Aceasta este Dependența de Suferință.

Prima parte:

Partea a doua:

luni, 17 august 2009

Două necesităţi ale predării

Cel mai bun învațător este ceea ce vine din interior, din spatele zgomotului mental, de aceea, de cele mai multe ori, cea mai eficientă învățătură spirituală este prezența tăcută.

Renunțarea la gând

Incapacitatea de a te opri să mai gândești este o boală groaznică, dar nu ne dăm seama de acest lucru pentru că toată lumea suferă de ea, așa că o considerăm un lucru normal. Acest zgomot mental neîncetat ne împiedică să găsim acea lume a liniștii interioare, care este inseparabilă de Ființă. El creează și un sine fals, construit de minte, care arunca o umbra de frică și suferință.

Prima parte:

Partea a doua:

Puterea Neștiinței

În acest film Eckhart Tolle vorbeşte despre cum renunţarea la "a şti" ne poate îndrepta spre dimensiunea profundă a lui "a fi".

Prima parte:


Partea a doua:

duminică, 16 august 2009

Cel mai profund adevăr al existenței umane

O meditație asupra celui mai profund adevăr al existenței umane - Existența Însăși, acel "a fi" înainte de orice alt verb, acel spațiu în care se naște orice și dispare totul, acel infinit al observării noastre, starea noastră fundamentală. (Eckhart Tolle - Rishikesh, India)


marți, 4 august 2009

Drumul către tine

Perle din înțelepciunea Caballei. Profesorul Michael Laitman prezintă viziunea sa asupra lumii in care trăim. Nu mai este nici o îndoială că schimbarea este iminentă, nu mai este nici un secret asupra căii pe care o avem de urmat.

APA - o ființă vie

 Totul este mental, totul este conștiință. Apa, în plus față de celelalte elemente, este esența vieții. Deși in orice stare ar exista, formula chimică este tot H2O, proprietățile deosebite ale apei intrigă oamenii de știință, cu atât mai mult cu cât tehnologia le oferă posibilitatea să o studieze mai îndeaproape.



Ne-am întrebat vreodată?

Cine credem că este Dumnezeu? Sau mai bine zis ce credem că este?
De ce religia ne inspiră frică faţă de Dumnezeu?
De ce există vechea expresie în popor "om cu frică de Dumnezeu"?
Dacă Dumnezeu este TOTUL, prin urmare tot ce există nu este oare parte din EL?
De ce şi-ar judeca sau pedepsi o parte din el? De ce S-ar autoflagela?
Noi toţi, fiind o parte din El, nu avem oare o putere fantastică de alegere şi creaţie asemenea Lui?
De ce oare, asemeni întregii Creaţii, noi avem capacitatea şi datoria de a evolua?
Există oare altă cale decât în sus, chiar dacă, uneori, pare a fi altfel?
Nu este oare evident că din orice greşeală sau suferinţă avem ceva de învăţat care ne propulsează înainte?
De ce altfel ne-ar fi oferit posibilităţile de a greşi sau de a (ne) face rău?
Ce învăţătură mai profundă poate exista decât din propria experienţă şi propriile greşeli?
Ce cale mai puternică de a înlătura suferinţa poate exista decăt aceea de a o experimenta pe propria piele?
Cât de nebun să fii ca după ce ai simţit-o să nu renunţi la ea?
De ce se spune că înţelepciunea n-ar trebui să se obţină uşor?
Cum altfel s-ar fi putut numi înţelepciune dacă nu am fi obţinut-o prin experienţă proprie?
Dacă Dumnezeu nu pedepseşte şi noi avem capacitatea de a experimenta orice vrem, atunci cine altcineva este creatorul evenimentelor pe care le trăim decât noi?
Cine ne judecă mai aspru decât ne judecăm noi înşine?
În momentul în care, sătui de suferinţă, redescoperim în noi înşine şi peste tot în jurul nostru iubirea divină, cu ce înţelegere şi bucurie ne întoarcem Acasă?
Ce bucurie poate fi mai mare decăt cea obţinută cu atât de mult efort?
Cum altfel îi puteam înţelege adevărata valoare dacă nu experimentam opusul ei?

Nu am experimentat oare cu toţii destulă suferinţă?
Când vom considera că a fost destul?
Când ne vom trezi la adevărata noastră natură?
Când, într-un final, vom uita să facem şi ne vom reaminti să fim?

Toate răspunsurile sunt în fiecare din noi.
Tot ce trebuie să facem este să privim înăuntru.
Acolo, o cu totul altă lume se va ivi.

sâmbătă, 1 august 2009

(R)Evoluția spirituală


Foarte multe persoane, în momentul în care vin în contact cu termenii spiritual, spiritualitate, evoluție spirituală, suflet, Dumnezeu, etc fac imediat legătura mentală cu religia. Asta, evident, se întâmplă deoarece acești termeni apar în mod frecvent în discuții pe teme religioase. Mai departe fiecare se raportează la acești termeni în mod similar ca față de religie. Nu intru în amanunte sau presupuneri referitoare la ce trezesc aceste cuvinte in fiecare persoană. Puteți observa voi înșivă la propria persoană sau la cele apropiate.
Este evident, însă, că religia face parte integrantă din spiritualitate, nu și invers. Din motive care nu fac obiectul acestui articol, religia de-a lungul timpului s-a transformat dintr-o cale care să indrume omul cum să intre în contact cu sinele lui superior, într-o adunătură de dogme și reguli care trebuie respectate. După o perioada întunecată sub "protecția" religiei, oamenii s-au îndepărtat de aceasta și au încercat să-și găsească răspunsurile întrebărilor existențiale în știință.
Aceasta a luat un așa avânt, că a adus societatea noastră până în stadiul de astăzi. Totuși știința nu a răspuns la nici o întrebare legată de existența și originile acesteia ci, dimpotrivă, a ridicat mai multe întrebări. Poate a pus și câteva bariere dezvoltării spirituale prin ideea că ceea ce nu poate fi experimentat nu are valoare științifică.
În ultima vreme experimentele fizicii cuantice au avut rezultate care i-au nedumerit pe oamenii de știință (vezi experimentul trecerii fasciculelor de electroni prin 2 fante descris în "What the Bleep do We Know"). De asemenea alte experimente socio-psihologice si parapsihologice de concentrare a atenției și intenției pe anumite aspecte au avut rezultate uimitoare. Toate acestea scot în evidență următorul aspect: materia este influențată de minte.
De asemenea, prin cercetările ultimelor decenii oamenii de știință au ajuns la concluzia că materia nu este "solidă" ci doar niște pulsații energetice care reprezintă doat 0.0001% din spațiul pe care aparent îl ocupă, 99.9999% fiind spațiu gol.
Mai mult de atât, acestea nici nu au o stare determinată ci sunt într-o stare denumită de fizicieni "superpoziție", stare din care, în funcție de stimulii primiți, pot trece într-o oricare stare masurabilă.
Mai exact totul este un Câmp Inteligent de Energie care reacționează la intenție, fie că este intenția unei plante de a crește sau a sumei intențiilor minții umane.
O concluzie care se poate trage din aceste observații ar fi că materia este o plastelina energetică ce se modelează în permanență după tiparul gândurilor și intențiilor noastre.
Această situație aparent uimitoare îndeamnă la multă responsabilitate, prudență și atenție asupra emanațiilor minții. Continuarea acestui raționament ne face să ne dăm seama că noi suntem singurii responsabili de evoluția vieților noastre și a mediului în care trăim și noi suntem singurii care putem face ceva pentru a le schimba. Schimbarea vine așadar din interior și se reflectă în afară, modelele minților noastre sunt manifestările din jurul nostru. Prin urmare noi ne-am creat lumea pe care o avem în totalitatea celor mai minunate sau mai diabolice aspecte ale ei.
Știința, după aceste descoperiri, a realizat că informațiile proaspăt obținute nu erau chiar așa de proaspete, toate acestea fiind deja regăsite la multe civilizatii din vechime, în scrieri de peste 3000 de ani. Acestea de asemenea vorbesc și despre evoluția spirituală a omenirii și de asemenea au prezis și cea mai mare parte a evoluției noastre până în prezent.
Anticii spun că Universul, Creația a fost făcută din și întru Iubire, că starea oferită existenței de către divinitate este aceea de perfecțiune. În evoluția noastră a apărut, însa, Mintea, care, cu toate că este un instrument minunat, a început să aleagă, să împartă în "bune" și "rele", să judece, să simtă rușinea și vinovăția, etc - sentimente care toate provoacă suferință. Omul s-a pierdut apoi în suferință, uitându-și perfecțiunea proprie și pe cea a Creației din care face parte și, astfel, a apărut sentimentul de separare.
Toate datele, toate informațiile și toate măsurătorile indică înapoi către noi cerându-ne să ne reamintim, cerându-ne să redescoperim misterul din noi, misterul vieții. Propria noastră știință ne redirecționează spre noi înșine. Noi suntem responsabili de propria noastră (r)evoluție interioară.
Evoluția spirituală este calea prin care noi, oamenii, ne lepădam de suferință, frică și îndoială și ne reamintim să simțim ceea ce am crezut că am pierdut dar care a fost întotdeauna în noi: împăcarea, bucuria și iubirea divină. Nu conteaza religia, rasa, neamul sau persoana, toți mai devreme sau mai târziu vom ajunge acolo. Depinde de noi, de câtă suferință mai vrem să îndurăm.
Cum vom ști dacă trezirea noastră spirituală a avut loc?
Atunci când nu vom mai simți frică și suferință.
Cum vom ști dacă întreaga omenire s-a trezit spiritual?
Atunci când nu va mai exista suferință pe suprafața planetei.
Cum vom ști dacă suntem în armonie cu Universul și cu Natura noastră interioară?
Atunci când nu vom mai simți nevoia să ne întrebăm acest lucru.