Ne-am întrebat vreodată?

Cine credem că este Dumnezeu? Sau mai bine zis ce credem că este?

De ce religia ne inspiră frică faţă de Dumnezeu?

De ce există vechea expresie în popor "om cu frică de Dumnezeu"?

Dacă Dumnezeu este TOTUL, prin urmare tot ce există nu este oare parte din EL?

De ce şi-ar judeca sau pedepsi o parte din el? De ce S-ar autoflagela?

Noi toţi, fiind o parte din El, nu avem oare o putere fantastică de alegere şi creaţie asemenea Lui?

De ce oare, asemeni întregii Creaţii, noi avem capacitatea şi datoria de a evolua?

Există oare altă cale decât în sus, chiar dacă, uneori, pare a fi altfel?

Nu este oare evident că din orice greşeală sau suferinţă avem ceva de învăţat care ne propulsează înainte?

De ce altfel ne-ar fi oferit posibilităţile de a greşi sau de a (ne) face rău?

Ce învăţătură mai profundă poate exista decât din propria experienţă şi propriile greşeli?

Ce cale mai puternică de a înlătura suferinţa poate exista decăt aceea de a o experimenta pe propria piele?

Cât de nebun să fii ca după ce ai simţit-o să nu renunţi la ea?

De ce se spune că înţelepciunea n-ar trebui să se obţină uşor?

Cum altfel s-ar fi putut numi înţelepciune dacă nu am fi obţinut-o prin experienţă proprie?

Dacă Dumnezeu nu pedepseşte şi noi avem capacitatea de a experimenta orice vrem, atunci cine altcineva este creatorul evenimentelor pe care le trăim decât noi?

Cine ne judecă mai aspru decât ne judecăm noi înşine?

În momentul în care, sătui de suferinţă, redescoperim în noi înşine şi peste tot în jurul nostru iubirea divină, cu ce înţelegere şi bucurie ne întoarcem Acasă?

Ce bucurie poate fi mai mare decăt cea obţinută cu atât de mult efort?

Cum altfel îi puteam înţelege adevărata valoare dacă nu experimentam opusul ei?

Nu am experimentat oare cu toţii destulă suferinţă?

Când vom considera că a fost destul?

Când ne vom trezi la adevărata noastră natură?

Când, într-un final, vom uita să facem şi ne vom reaminti să fim?

Toate răspunsurile sunt în fiecare din noi.

Tot ce trebuie să facem este să privim înăuntru.

Acolo, o cu totul altă lume se va ivi.