luni, 14 decembrie 2009

Nebunia Colectivă

Oricât de ciudată ar părea această formulare, am trăit-o cu toții, nu numai uneori cum ați putea fi tentați să credeți ci aproape tot timpul. Eu personal am simțit-o, trăit-o și chiar dus-o uneori la niște cote care nu fac nicidecum cinste statutului de ființă umană.
Cel mai ușor îți poți da seama de aspectele nebuniei umane colective atunci când, liniștit fiind, ai ocazia să asiști la certuri sau alte conflicte între persoane, iscate din senin, din motive mai mult decat banale care în esență nu au la bază decât imaginea de sine a celor implicați. Cel mai des întâlnite sunt expresiile "am dreptate" sau "nu ai dreptate", care devin elementele de bază ale oricărui conflict și, de obicei, se recurge la o argumentație total lipsită de importanță și hilară, pentru a se demonstra aceste lucruri. 
Din acest motiv, cele mai insignifiante situații au capacitatea de a degenera în conflicte enorme, nu pentru că problema ar fi așa importantă ci pentru ca ego-ul tinde să se situeze pe o poziție de superioritate prin a demonstra că are dreptate.
De multe ori ne dăm seama că, de fapt, o ceartă care a cauzat suferință pentru toate părțile a plecat de la un lucru de nimic.
În relațiile de cuplu, de multe ori certurile devin parte a rutinei zilnice și nu mai sunt sesizate ca atare decât atunci când conflictul escaladează prea mult. 
Ego-ul, mai ales atunci când este lipsit de argumente sau argumentele nu au efectul scontat, supralicitează în încercarea sa de a-l îngenunchea pe celălalt. Asta face ca în multe cupluri agresiunile verbale și chiar fizice să ajungă o chestie de normalitate.
Oamenii de multe ori își dau seama, în momentele de calm, de penibilul și nebunia situației pe care au experimentat-o și sunt conștienți de suferința proprie și de cea provocată celorlalți, însa, atunci când condiții similare apar ulterior, se lasă iar trași în acest vârtej dement pentru ca manifestarea emoțională a Ego-ului îi orbește.
La nivel colectiv această inconștiență naște conflicte sau războaie cu violențe de nedescris între diverse grupuri de oameni sau țări. Inconștiența colectivă a determinat de asemenea apariția unor termeni ca: xenofobie, rasism, etc.
Acest neajuns este asemenea unei boli care se manifestă la nivel mental. Aș putea merge până la a spune că se manifestă ca o variantă mult mai subtilă de paranoia. Dacă atunci când aflăm că avem o afecțiune fizică  luăm măsuri pentru a o vindeca, același lucru ar trebui făcut și în celălalt caz, pentru că tot la suferință se ajunge. Ba mai mult, dacă suferința fizică e ceva personal, suferința psihică se răsfrânge și asupra celorlalți. Și dacă ar fi să aplecăm urechea la înțelepciunea civilizațiilor vechi, aflăm că suferința fizică este cauzată de cele mai multe ori de suferința psihică. Cel mai cunoscut exemplu este cel al bolilor psihosomatice.
Oricât de abstract sau dificil ar părea, singura soluție este renunțarea voluntară la a mai crea suferință în primul rând propriei persoane și apoi celorlalți. Ego-ul va spune că "nu e vina mea!" sau în momente mai lucide "nu este numai vina mea!". Nu este vina nimănui! Un om bolnav nu are vreo vină că este bolnav. Daca era conștient de cauza bolii probabil nu se îmbolnăvea încă de la început. Cine ar vrea să își provoace suferința de bună voie? Totuși, cu toate că nu este vina nimănui, este totuși responsabilitatea fiecăruia ca cel puțin atunci când a realizat ca este "bolnav" să încerce să se vindece. Primul pas este să realizeze că nu este nimeni vinovat, chiar dacă cineva, inconștient fiind, încearca să îi provoace suferință. Cum poți să fii supărat pe un om bolnav? Atunci când reacționăm îi oferim Ego-ului celuilalt un inamic și în același timp o scuză pentru ceea ce face. Nereacționând la provocări vei observa atunci că nici celălalt nu mai poate continua. Ego-ul lui nu mai are cu cine lupta și în cele din urmă își pierde energia combativă. Aceasta poate fi cel mai mare ajutor pe care îl poți oferi cuiva în calea spre vindecare, să nu reacționezi și să-l lași să realizeze singur nebunia pe care o experimentează.
Îm momentul când realizezi că nu poți avea și, de fapt, nu există nici o problemă, vei constata că  aproape nimeni nu va mai avea o problemă cu tine. Și, atunci când o va avea, va fi numai problema lui pentru că tu ești deja vindecat.

1 Comment:

Anonim said...

Amice, tot ce ai scris este corect, dar tocmai cei care au nevoie să realizeze adevărurile acestea nu sunt pe aici...

Poate că vor apărea...