A fost scrisă de Lao Tse în China în urmă 2500-2600 de ani şi, cu toate astea, ceea ce transmite este la fel de valoros acum ca şi atunci. A fost scrisă dintr-un loc foarte profund din interiorul autorului şi indică spre ceva care este lipsit de timp. Dacă nu ar fi fost aşa, valoarea informaţiei dintr-o carte atât de veche ar fi fost irelevantă şi lipsită de sens în zilele noastre. Sunt cărti care au doar 20 de ani şi deja sunt depăşite. La fel sunt chiar şi ştirile de ieri.
Perioada în care a fost scrisă a fost una cu o încărcătură deosebită - ceva incredibil se întampla - pentru prima dată în istoria cunoscută umanităţii a existat un val de trezire spirituală care a venit asupra ei. Acea perioada a culminat, pe lângă Lao Tse, cu o serie de oameni luminaţi şi învăţături spirituale cum ar fi învăţăturile lui Gautama Buddha şi Mahavira în India, respectiv Profetul Zoroastru în Persia. Tot în aceeaşi perioadă în Grecia antică apăreau primele curente de filosofie presocratica (Hipocrate şi Parmenide) din ale căror învăţături transpare o conexiune profundă cu sursa vieţii, cu dimensiunea transcendentă.
Filosofia acelei perioade nu se suprapune conceptului actual de filosofie. Cunoaşterea acelei vremi se axa pe transformarea interioară nu pe a jongla cu informaţii şi idei.
Ulterior curentele filosofice au devenit mult mai diferenţiate, mai speculative, departându-se de profunzimea spirituală a vremurilor care le-au precedat.
Până de curând nu prea s-a vorbit despre această moştenire spirituală sau despre altele de o profunzime similară. Faptul că acest gen de informaţii este tot mai căutat şi mai vehiculat ne arată încă o dată că traversăm, de asemenea, o perioadă în care omenirea experimentează un val de trezire spirituală asemănător celui de atunci.
Se spune că Lao Tse se ocupa de arhivele Imperiului la acea vreme. La un moment dat s-a decis să lase în urmă intrigile şi evenimentele care îl înconjurau cât şi lucuinţa sa şi să plece spre a avea o viaţa solitară.
Legenda spune că atunci când a vrut să treacă prin poarta de la graniţa Imperiului, portarul la oprit şi i-a spus: "Nu-ţi voi da voie să treci până nu vei lăsa scrisă toată înţelepciunea ta."
Se pare că avea deja reputaţia de a fi un om foarte înţelept dar încă nu scrisese nimic.
El a fost de acord să scrie totul şi astfel a apărut Tao Te Ching.
O versiune a legendei spune că portarul l-a lasat să plece şi că nu s-a mai auzit niciodată nimic de el, pe când o altă variantă spune că a continuat să ofere învăţături discipolilor şi că ar fi ajuns la onorabila vârsta de 160 de ani.
Titlul acestei cărţi, "Tao Te Ching", cu toate eforturile depuse, este foarte greu de tradus, de aceea se recurge la diverse subtitluri. Unul dintre ele este "Calea şi Virtutea sa" care, dupa cum spun unii, este oarecum nepotrivit. Cu toate că Tao poate fi tradus ca şi "Cale", totuşi în acest context este oarecum intraductibil. Se spune că chiar şi având avantajul de a şti limba originară, chineza, tot nu este de mare ajutor în a percepe sensul real al acestui termen.
"Te" este tradus prin "virtute", un cuvânt care nu se mai foloseste în mod curent, şi care ar fi mai potrivit a fi înlocuit cu "putere". Astfel, o traducere cu un parfum mai apropiat de sensul original ar fi "puterea spiritului", a dimensiunii transcendente. "Calea şi Puterea sa" ar putea fi de asemenea un titlu mai potrivit pentru Tao Te Ching. Se referă, de fapt, la Calea de a trăi în armonie cu Puterea Unica ce stă la baza Universului, cu acel lucru care nu poate fi numit. Unii îl numesc Dumnezeu dar şi acest cuvânt pare să fie o limitare a ceea ce este infinit si etern.
Mai sugestive, însă, sunt primele 3 versete din această carte:
"Calea(Tao) care poate fi numită nu este Calea Ultimă.
Numele dat Căii nu poate fi veşnic.
Fără nume este esenţa Cerului şi a Pământului."
Puteţi citi această carte în format electronic AICI.
Perioada în care a fost scrisă a fost una cu o încărcătură deosebită - ceva incredibil se întampla - pentru prima dată în istoria cunoscută umanităţii a existat un val de trezire spirituală care a venit asupra ei. Acea perioada a culminat, pe lângă Lao Tse, cu o serie de oameni luminaţi şi învăţături spirituale cum ar fi învăţăturile lui Gautama Buddha şi Mahavira în India, respectiv Profetul Zoroastru în Persia. Tot în aceeaşi perioadă în Grecia antică apăreau primele curente de filosofie presocratica (Hipocrate şi Parmenide) din ale căror învăţături transpare o conexiune profundă cu sursa vieţii, cu dimensiunea transcendentă.
Filosofia acelei perioade nu se suprapune conceptului actual de filosofie. Cunoaşterea acelei vremi se axa pe transformarea interioară nu pe a jongla cu informaţii şi idei.
Ulterior curentele filosofice au devenit mult mai diferenţiate, mai speculative, departându-se de profunzimea spirituală a vremurilor care le-au precedat.
Până de curând nu prea s-a vorbit despre această moştenire spirituală sau despre altele de o profunzime similară. Faptul că acest gen de informaţii este tot mai căutat şi mai vehiculat ne arată încă o dată că traversăm, de asemenea, o perioadă în care omenirea experimentează un val de trezire spirituală asemănător celui de atunci.
Se spune că Lao Tse se ocupa de arhivele Imperiului la acea vreme. La un moment dat s-a decis să lase în urmă intrigile şi evenimentele care îl înconjurau cât şi lucuinţa sa şi să plece spre a avea o viaţa solitară.
Legenda spune că atunci când a vrut să treacă prin poarta de la graniţa Imperiului, portarul la oprit şi i-a spus: "Nu-ţi voi da voie să treci până nu vei lăsa scrisă toată înţelepciunea ta."
Se pare că avea deja reputaţia de a fi un om foarte înţelept dar încă nu scrisese nimic.
El a fost de acord să scrie totul şi astfel a apărut Tao Te Ching.
O versiune a legendei spune că portarul l-a lasat să plece şi că nu s-a mai auzit niciodată nimic de el, pe când o altă variantă spune că a continuat să ofere învăţături discipolilor şi că ar fi ajuns la onorabila vârsta de 160 de ani.
Titlul acestei cărţi, "Tao Te Ching", cu toate eforturile depuse, este foarte greu de tradus, de aceea se recurge la diverse subtitluri. Unul dintre ele este "Calea şi Virtutea sa" care, dupa cum spun unii, este oarecum nepotrivit. Cu toate că Tao poate fi tradus ca şi "Cale", totuşi în acest context este oarecum intraductibil. Se spune că chiar şi având avantajul de a şti limba originară, chineza, tot nu este de mare ajutor în a percepe sensul real al acestui termen.
"Te" este tradus prin "virtute", un cuvânt care nu se mai foloseste în mod curent, şi care ar fi mai potrivit a fi înlocuit cu "putere". Astfel, o traducere cu un parfum mai apropiat de sensul original ar fi "puterea spiritului", a dimensiunii transcendente. "Calea şi Puterea sa" ar putea fi de asemenea un titlu mai potrivit pentru Tao Te Ching. Se referă, de fapt, la Calea de a trăi în armonie cu Puterea Unica ce stă la baza Universului, cu acel lucru care nu poate fi numit. Unii îl numesc Dumnezeu dar şi acest cuvânt pare să fie o limitare a ceea ce este infinit si etern.
Mai sugestive, însă, sunt primele 3 versete din această carte:
"Calea(Tao) care poate fi numită nu este Calea Ultimă.
Numele dat Căii nu poate fi veşnic.
Fără nume este esenţa Cerului şi a Pământului."
Puteţi citi această carte în format electronic AICI.