Poarta neagră a Sufletului

    Deşi titlul acestui articol poate părea sinistru, nu este deloc departe de adevăr.
    La ce mă refer?
La acea poartă zavorâtă care ascunde în spatele ei cele mai murdare, mai josnice, mai dezgustătoare, mai oribile şi, în acelaşi timp, cauzatoare de suferinţă părţi ale noastre. Toată acea mocirlă pe care noi înşine am creat-o în toată viaţa noastră de până acum şi, după cum zic unii, probabil şi în altele anterioare.
Mă refer la acea poarta care, ori de câte ori se deschide, produce în noi cele mai greu de suportat stări sau provoacă unele dintre cele mai înspăimântătoare acţiuni de care suntem capabili şi de care ulterior noi şi ceilalţi din jur suntem uimiţi că au fost posibile.

După această introducere probabil ar fi cazul să mai îndulcesc un pic ceea ce am spus, nu?
Nu e cazul!

Dacă acest articol nu este citit de vreun maestru iluminat, atunci tuturor celor care ajungeţi şi citiţi asta, şi care poate vă aşteptati la vreun mesaj motivaţional "new age" cu îngeraşi, elfi, zâne, gândire pozitivă, etc, vă spun cu multă convingere că aveţi aceasta mocirlă în voi, la fel ca mine şi ca toţi ceilalţi. Este mai mult sau mai puţin ascunsă, mai mult sau mai puţin percepută, mai mult sau mai puţin recunoscută dar este.
Până când fiecare dintre noi nu o curăţă, toate celelalte tehnici nu au darul decat de a fi un preludiu fără sfârşit în aşteptatea unui punct culminant care nu poate avea loc. Pentru a o curăţa este nevoie, mai întâi, să fii conştient ca ea există.

Cum ai putea să urci în Rai când ai o armată de draci atârnând de picioare?
Cum poţi încerca să fii imaculat când te scalzi în cea mai urât mirositoare mlaştină, ba mai mult nările ţi s-au obişnuit atât de mult cu ea încât ai putea foarte bine să spui că e parfum? Cum poţi şti ce e parfumul când, de fapt, nu prea ai avut ocazia să-l simţi, poate cel mult diferite grade de putoare?

Crezi cumva, tu, cititorule, că eşti în regulă? Că tot ce scrie aici nu este valabil şi pentru tine? Că tu te simţi bine sau eşti "spiritual"? Cum rămane cu momentele, sau la unii lungile perioade, când urăşti, esti invidios, furios, disperat, înfricoşat, când ştii "mai bine" ce ar trebui unii sau alţii să facă sau când pretinzi că oricine şi orice în afara de tine sunt cauza suferinţei tale?

Tu eşti singurul care ai decis să suferi. Tu eşti singurul care ţi-a impus limitări de orice fel. Tu eşti singurul care ai hotărât cum să te raportezi la diversele situaţii din viaţa ta. Poate alţii (mediul, familia) te-au "ajutat" dar tu eşti cel care a luat decizia finală. Nu o putea face nimeni în locul tău.
Şi dacă aşa s-a întâmplat, oricum, nu mai poţi face nimic în ce priveşte trecutul. Poţi însă să ţi-l asumi aşa cum e şi cu toată nebunia şi urâţenia pe care ai acumulat-o şi pe care, într-un grad mai mare sau mai mic, încă o mai porţi în tine.

De cele mai multe ori, când această poartă se deschide, suntem purtaţi în mod inconştient de valul de nebunie care iese prin ea şi ne comportăm ca atare, pentru ca apoi un alt val din aceeaşi direcţie să vină şi să ne facă să ne simţim vinovaţi. Suntem în acest mod purtaţi mai tot timpul de un du-te - vino de curenţi pentru ca nu cumva să ratăm prea multe emanaţii fetide ale propriei noastre creaţii.

Dacă aveţi tendinţa de iritare când citiţi aceste rânduri sau dacă vă gândiţi să combateţi aceste idei, înainte de asta vă invit cu mare drag să vă uitaţi în jurul vostru, în lumea care vă înconjoară acolo unde sunteţi şi să-mi spuneţi câte persoane trecute de vârsta fragedei copilării nu manifestă, în diverse forme, intensităţi şi frecvenţe, aceste aspecte?
Sau poate unii prinşi de spiritul "new age" vor veni cu argumentul: "Dar iubirea, frumosul, floricelele de pe câmpii, etc?". Sigur că da! Dar este cineva capabil să simtă gustul unui grăunte de zahar într-o găleata de cafea? Şi chiar dacă ai fi, cum s-o faci când zgomotul mental te ţine atât de ocupat încât nu mai eşti capabil să simţi nici măcar gustul cafelei?

Atunci când, în mod conştient, tragi zăvorul acelei porţi, poţi vedea hidoşenia dinăuntru şi este al naibii de greu să recunoşti că, deşi de multe ori inspirată din exterior, este creaţia ta de la un capăt la altul. Că tu eşti singurul responsabil de toată suferinţa proprie, în orice formă ar fi fost.
Când, în sfârşit, realizezi aceste aspecte, mergi şi te uită într-o oglindă şi priveşte-te în ochi, dacă mai poţi, şi spune-ţi cât de frumos, de deştept şi de minunat eşti...


De fapt poţi încerca asta chiar acum.
Uită-te în ochii tăi şi minte-te!

Originea fricii

   Starea psihologica de frica e independenta de orice pericol concret si imediat. Se manifesta in multe forme: disconfort, ingrijorare, anxietate, nervozitate, incordare, groaza, fobie, s.a.m.d. Acest tip de frica psihologica e intotdeauna legat de ce ar putea sa se intample, si nu de ceva care se intampla in clipa de fata. Dumneavoastra va aflati in “acum si aici”, in timp ce mintea dumneavoastra se afla in viitor. Acest lucru creeaza o prapastie de anxietate. Si daca v-ati identificat cu mintea si ati pierdut contactul cu puterea si simplitatea clipei Acum, sentimentul de anxietate va va insoti constant. Puteti face oricind fata momentului prezent, dar nu puteti face fata unui lucru care este numai o proiectie a mintii – nu puteti face fata viitorului.
     Mai mult decit atat, cat timp va identificati cu mintea, viata va este condusa de catre ego. Ca urmare a naturii lui fantomatice si in ciuda elaboratelor lui mecanisme de aparare, egoul este foarte vulnerabil si nesigur, si se vede amenintat continuu. La fel stau lucrurile si in cazul in care egoul pare foarte increzator. Acum amintiti-va ca emotia este reactia corpului la activitatea mintii. Ce mesaj primeste corpul in mod constant de la ego, acest fals sine faurit de minte? “Pericol, sunt amenintat.” Si care este emotia generata de acest mesaj constant? Frica, desigur.
     Frica pare a avea multe cauze. Frica de a pierde, frica de esec, frica de a fi ranit s.a.m.d. Dar, in ultima instanta, orice frica inseamna frica de moarte, de anihilare a sinelui fals. Pentru sinele fals moartea este mereu aproape. In aceasta stare de identificare cu mintea, frica de moarte influenteaza toate aspectele vietii dumneavoastra.
     De exemplu,chiar si un lucru absolut obisnuit si “normal" precum nevoia compulsiva de a avea dreptate intr-o discutie si de a-i dovedi celuilalt ca se inseala – aparand pozitia mentala cu care v-ati identificat – este o consecinta a fricii de moarte. Daca va identificati cu o pozitie mentala, atunci cand va inselati, sentimentul de identitate bazat pe o constructie mentala este amenintat serios cu anihilarea. Asa ca sinele fals nu isi poate permite sa greseasca. A gresi inseamna a muri. Din aceasta cauza s-au purtat razboaie si s-au distrus nenumarate relatii.
     Din clipa in care ati renuntat la identificarea cu mintea, pentru sentimentul dumneavoastra de identitate nu mai are nicio importanta daca aveti dreptate sau gresiti, asa ca nevoia compulsiva si profund inconstienta de a avea dreptate, care este o forma de violenta, nu va mai exista. Puteti afirma clar si limpede ce ganditi sau ce simtiti, fara ca in aceasta sa mai existe agresivitate sau nevoie de aparare. Sentimentul de identitate provine atunci dintr-un loc mai profund si mai adevarat, din interiorul dumneavoastra, si nu din minte.

URMARITI APARITIA ORICARUI SENTIMENT DEFENSIV. Ce aparati? O identitate iluzorie,o imagine din mintea dumneavoastra, o entitate fictiva. Constientizand acest tipar, observandu-l, veti renunta sa va mai identificati cu el. In lumina constiintei dumneavoastra, acest tipar inconstient se va dizolva rapid.
Acesta este sfarsitul tuturor conflictelor si al jocurilor de putere care submineaza atit de mult relatiile.
Puterea asupra altora e slabiciune deghizata in putere.
Adevarata putere se afla in interior si va este acum disponibila.

     Mintea cauta necontenit sa nege clipa Acum si sa evadeze din ea. Cu alte cuvinte, cu cat va identificati cu mintea dumneavoastra, cu atat mai mult suferiti. Sau o puteti privi si asa: cu cat sunteti mai capabil sa pretuiti si sa acceptati clipa Acum, cu atat sunteti mai liber de durere si de suferinta - liber de mintea egocentrica.
Daca nu mai doriti sa creati suferinta, nici dumneavoastra, nici celorlalti, daca nu mai doriti sa adaugati durere la reziduul de durere care traieste inca in dumneavoastra, atunci nu mai creati timp, sau cel putin, nu mai mult decat e necesar pentru a face fata problemelor practice ale vietii. Cum sa opriti crearea timpului?

DATI-VA SEAMA CA MOMENTUL PREZENT este tot ce aveti. 
Transformati clipa Acum in principalul focar de atentie al vietii dumneavoastra.
Daca inainte traiati in timp si faceati din cand in cand vizite scurte in clipa Acum, traiti acum in prezent si faceti vizite scurte in trecut si viitor cand situatiile practice ale vietii o impun.
Spuneti mereu “da” momentului prezent.

Eckhart Tolle - Ghid Practic

Kybalion

     Din Egipt ne vin invataturile ezoterice fundamentale care au influentat filozofiile tuturor raselor de mai multe mii de ani. Toate tarile s-au imprumutat de la doctrinele sale: India, Persia, Chaldeia, Media, China, Japonia, Siria, vechea Grecie, Roma si alte natiuni vechi au luat parte liber la banchetul cunoasterii pe care Hierofantii si Maistrii tarii lui Isis l-au oferit celor pregatiti sa se impartaseasca din culmea stiintei mistice si oculte dezvaluita de maistrii acestui vechi tinut. In Egipt se afla loja misticilor.

     Prin portile templelor intrau neofiti si plecau adepti, maestri, hierofanti in toate colturile lumii. Printre acestia a fost si Hermes Trismegistul, tatal intelepciunii oculte, fondatorul astrologiei si alchimiei. Detaliile vietii lui s-au pierdut. Mai multe tari isi disputa locul nasterii sale. Epoca sederii sale in Egipt care constituie ultima reincarnare pe aceasta planeta nu ne este cunoscuta actualmente; se fixeaza in primele zile ale celor mai vechi dinastii egiptene, mult timp inainte de Moise. Autori competenti il considera contemporan cu Avraam. Unele traditii iudaice merg pina la a afirma ca Avraam chiar a acumulat de la Hermes o mare parte a cunostintelor sale mistice.

     In anii care au urmat disparitiei sale de pe plan terestru, traditia raporteaza ca el a trait 300 de ani in carne. Egiptenii l-au zeificat si l-au numit Toth. Mai tirziu grecii il socotesc in numarul zeilor lor si il numesc Hermes - zeul intelepciunii.

     Egiptenii i-au cinstit memoria zeci de secole, numindu-l “scriitorul zeilor”, dindu-i vechiul titlu de Trismegist, care inseamna “de trei ori mare”; Marele Marilor; Mai mare decit toti Marii”. In toate tarile vechi, numele lui Hermes Trismegistul era egal cu “Fintina Intelepciunii”. Se foloseste cuvintul hermetic in sensul de “secret, inchis”, in sensul ca nimic nu-i poate scapa.

     Discipolii au pastrat secretul invataturilor nevoind sa dea perle porcilor, preferind sa dea lapte copiilor si carne oamenilor nerozi (nestiutori). Discipolii au fost hermetici de teama de a nu vedea doctrina secreta transformindu-se in credinta religioasa. Vechiul ocultism din India si Persia a degenerat si s-a pierdut in mare parte din cauza ca apostolii sai au devenit preoti. Ei amestecara teologia cu filosofia, avind ca efect pierderea ocultismului pur in mijlocul maselor de superstitii religioase, a cultelor, a credintelor si a zeilor. La fel si in Grecia, Roma, invataturile hermetice ale gnosticilor, ale primilor crestini, care degenereaza sub Constantin, al carui pumn de fier a amestecat filosofia cu teologia, luind scolii crestine ceea ce era esenta, spiritul sau si obligindu-l sa tatoneze mai multe secole, inainte de a regasi vechiul drum al credintei. In sfirsit, totul arata observatorilor atenti ca in al douazecilea secol Biserica lupta pentru a reveni la vechile invataturi mistice. Au fost spirite elevate de initiati care au transmis oral fiecare vis al credintei adevarate. Rareori cind s-a scris. S-a facut aceasta voalat, in termeni de alchimie si de astrologie, astfel ca numai cei care cunosteau cheia puteau intelege corect.

     In primele zile ale antichitatii exista un numar anumit de doctrine secrete fundamentale ce se transmiteau de maestru la urechea elevului si care erau cunoscute sub numele de Kybalion. Sensul exact si semnificatia cuvintului s-a pierdut de mai multe secole. Principiile acesteia nu au fost scrise niciodata. Era o culegere de maxime, axiome si de precepte, care erau complet ininteligibile pentru profani, insa pe care adeptii le intelegeau imediat ce le erau explicate.

     Arta alchimiei hermetice da preponderenta Fortelor Mentale, mai mult decit elementelor materiale, unei transmutatii a unui fel de vibratii mentale, in vibratii de o alta natura, mai mult decit transformarea unui fel de metal in altul. Legenda “pietrei filozofale” capabile sa transforme in aur un metal de rind, nu era decit o alegorie a filozofiei hermetice, bine inteleasa numai de adeptii veritabilului hermetism.

     Sfatuim pe elevii nostri - cum este recomandat in Kybalion - sa studieze invatatura hermetica cu umila atitudine de adept, desi poarta numele de initiat care munceste totdeauna la picioarele lui Hermes Maestrul.

     Mai departe, dam un mare numar de maxime, axiome si precepte ale Kybalionului insotite de explicatii si clarificarile care ni s-au parut necesare pentru a-l face mai usor inteligibil adeptilor modrni, mai ales ca textul original este dinadins scris in termeni obscuri. Maximele originale, axiomele si preceptele Kybalionului sint imprimate in aceasta lucrare in italica; in toate cazurile textul original a fost respectat. Contributia noastra personala este imprimata in caractere obisnuite. Speram ca numerosii elevi carora le oferim aceasta mica lucrare, vor scoate din studiul acestor pagini, tot atita profit cit au scos acei care i-au precedat pe drumul maestriei timp de secole cit s-a scurs de la Hermes Trismegistul.

    Intre cuvintele Kybalionului se gasesc acestea: “sub pasii maestrului, urechile celor care sint pregatiti sa inteleaga doctrina sa, sa se deschida cit mai mari” si”cind urechile elevului sint gata sa asculte, atunci vin buzele pentru a le umple de intelepciune”.

     Cind elevul va fi gata sa primeasca adevarul, atunci ii va veni aceasta carte. Aceasta-i Legea. Principiul hermetic al Cauzei si a Efectului sub aspectul de Lege a Atractiei va uni buzele si urechile, elevul si lucrarea. Asa sa fie!

Filosofia Hermetica - Kybalion

Cele şapte principii hermetice (pe scurt):

Principiul mentalismului: “Totul este spirit iar Universul este mental”.

Principiul corespondentei: “Ceea ce este sus, este ca şi ceea ce este jos iar ceea ce este jos, este ca şi ceea ce este sus”.

Principiul vibratiei: “Nimic nu stă, totul se mişcă, totul vibrează”.

Principiul polaritatii: “Totul este dublu, orice lucru are doi poli, totul are două extreme, asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi semnificaţie, polii opuşi au o natura identică însă de grade diferite, extremele se ating, toate adevărurile nu sunt decât neadevăruri, toate paradoxurile pot fi conciliate”.

Principiul ritmului: “Totul se scurge înăuntru sau în afara, orice lucru are durata sa, totul evoluează, apoi degenerează, balansul pendulei se manifestă în totul: masura oscilaţiei sale la dreapta este asemănătoare cu masura oscilaţiei de la stânga. Ritmul este constant.”

Principiul cauzei si efectului: “Orice cauză are efectul său şi orice efect are cauza sa, totul se întimplă conform legii. Hazardul este un nume dat unei legi necunoscute. Sunt numeroase planuri ale cauzalităţii, însă nimic nu scapă legii”.

Principiul genului: “Este un gen în toate lucrurile, totul are principiile sale, masculin şi feminin, genul se manifesta pe toate planurile”.

Puteți citi această carte în format electronic AICI.

Puteti cumpăra această carte AICI.