marți, 13 septembrie 2011

A redeveni întreg

    Sunt aspecte în viaţă la care ai vrea să renunţi cu desavârşire cu toate că acestea par să facă parte din identitatea ta, din istoria personală, din cine crezi că eşti.
Poate în prima fază ai vrea sa începi să schimbi, dar realizând că acest lucru este foarte dificil, poate că în cele din urmă ai vrea să uiţi. Din păcate, însă, nici asta nu pare a fi mai uşor.
Mulţi au încercat înecarea acelor aspecte în băutură sau felurite droguri, dar această soluţie durează puţin şi costă mult, uneori chiar şi viaţa în forma asta.

Care este totuşi alternativa la o viaţă plină de nemulţumiri, insatisfacţii, sau remuşcări? Cum ar fi de aşteptat - o viaţă fără ele.
Şi pentru a fi liber de ele este necesar să le accepţi. Nu ca pe un rău inevitabil, prin resemnare, ci ca pe o stare de fapt, prin evaluare corectă.

Oamenii cred ca viaţa li se întamplă pur şi simplu, că toţi factorii pe care îi apreciază sau de care se tem sunt ceva ce ei nu pot controla şi implicit apare frica, frica de necunoscut.
Mai mult, ei cred că fluxul gândirii influenţate de frică şi implicit predominant negative, este cauzat de evenimentele exterioare considerate neplăcute pe care ei le experimentează.
De fapt este exact invers. Evenimentele exterioare pe care toţi le experimentăm sunt cauzate de ceea ce gândim.
Pare justificat ca frica de ceva asupra căruia nu ai control să genereze fluxuri de gândire negativă dar observaţi ce fel de cerc vicios se creează: evenimentele neplăcute creeaza frica şi gândire negativă şi ulterior gandirea negativă creează evenimentele neplăcute.

Cum se poate ieşi din acest cerc?
Acţionând acolo unde ştim că avem cu adevărat controlul şi anume la nivelul minţii. Chiar dacă avem impresia că nu putem controla evenimentele exterioare, ne putem controla gândurile.
Mai departe nu este decât cauza-efect. Cum e înauntru aşa e şi afară. Controlăm ceea ce alegem să gândim sau să simţim şi ulterior asta se va reflecta în evenimentele exterioare.

Înainte de a fi capabili să ne controlăm impulsurile gândirii compulsive, avem nevoie mai întâi să renunţăm la negare. Să acceptăm că suntem singurii care ne-am creat viaţa aşa cum am trăit-o şi tot singurii care putem schimba asta.
Următorul pas în a nu mai alimenta negativitatea este să acceptam acele porniri din interiorul nostru cât şi evenientele din afară ca pe nişte fapte care sunt aşa cum sunt şi să nu mai creăm rezistenţă faţă de ele pentru că deja sunt.
Mai mult, este necesar să privim acele aspecte negative care ne caracterizează şi pe care le materializăm, ca pe ceva care face parte din noi. Nu poţi schimba ceva decât atunci când îţi dai seama că este parte din tine, când nu o mai excluzi. Nu poţi niciodată modifica ceva ce vezi ca fiind exterior ţie sau separat de tine în vreun fel. Numai când îţi însuşeşti acel aspect şi îţi asumi responsabilitatea pentru el îl poţi cu adevărat schimba.

Ca să fac o comparaţie, este ca şi cum te-ar durea un organ dar nu recunoşti că acel organ ar fi al tău şi prin urmare nu accepţi că eşti capabil nici măcar să încerci să îl vindeci. De aceea mulţi bolnavi se întreabă: "De ce îmi face corpul meu aşa ceva?". Este foarte bine să nu te identifici cu corpul tău, dar nu este util să crezi că problema nu face parte din ceea ce eşti.
Înainte să te vindeci, prima data acceptă că ai o boală şi ulterior însuşeşte-ţi-o ca un efect al unei cauze care îţi apartine în întregime.

Omule, adu-ţi aminte că înainte să fii orice, doar eşti! Ulterior eşti bărbat sau femeie, bogat sau sărac, sănătos sau bolnav, mare sau mic, stelist sau dimamovist. Şi adu-ţi aminte că întotdeauna eşti ceea ce crezi că eşti. Dacă crezi că eşti bolnav atunci aşa eşti, dacă crezi că eşti sărac atunci aşa eşti. Este foarte utilă o schimbare de perspectivă. Nu eşti bolnav, ci corpul tău experimentează o boală care, ca şi cauza acesteia, face parte din tine. Nu eşti sărac ci doar experimentezi o situaţie materială mai precară care, ca şi cauza sa, face parte din tine. Schimbă-ţi ideea despre acea parte din tine care creează acea experienţă şi vei experimenta ceva nou.

Înainte de a fi capabil să modifici părţile care nu-ţi plac, mai întâi adu-le acasă, integrează-le. Devino un întreg cu tot ceea ce este al tău, fie că acel aspect îţi place sau nu. Cea mai eficientă metodă în acest sens pare a fi autoobservarea deoarece nu poţi accepta ca parte din tine şi integra ce nu cunoşti. Cunoaşte fiecare aspect pe care vrei să-l schimbi, acceptă-l ca făcând parte din tine şi apoi schimbă-l, transformă-l.
Acest proces pare mai dificil uenori pentru că este necesar să te obişnuieşti a nu te mai identifica cu gândurile, opiniile şi credinţele tale ci să rămâi martorul tăcut care le observă. Când te-ai identificat cu ele, deja capacitatea de a le observa a dispărut cu desăvârşire.
O dată cu observarea începi să te cunoşti din ce în ce mai mult aşa cum eşti cu adevărat. În realitate începi să te cunoşti ca ceea ce NU esti. Rămânând martorul a ceea ce se petrece în exterior dar şi în interior, începi să realizezi că nu eşti nici corpul, nici mintea nici sentimentele sau emoţiile tale. Realizând şi excluzând pe rând ceea ce nu eşti, începi să simţi ceea ce eşti de fapt. Ceva despre care nu-ţi poate spune nimeni, dar ceva ce numai tu poţi să simţi. O dată cu această cunoaştere de sine, a-ţi folosi corpul, mintea sau sentimentele devine un proces cursiv şi natural, dar mai presus de toate, nu va mai reprezenta niciodată o problemă.

Consider potrivit ca încheiere un citat al lui Eckhart Tolle:


"Următorul pas în evoluţia umanităţii este să transcezi gândirea. Aceasta este acum cea mai urgentă sarcină a noastră. Asta nu înseamnă să nu mai gândeşti deloc, ci doar simplu, să nu te mai identifici cu gândul pentru a nu mai putea fi posedat de el."

0 Comments: