vineri, 29 iunie 2012

Neprevăzutul momentului prezent


Sunt 31.556.926 de secunde într-un an, iar într-o secundă sunt o mie de milisecunde, un milion de microsecunde şi un miliard de nanosecunde. Singurul aspect care leaga nanosecundele de ani este SCHIMBAREA.

Aşa începea un episod al unui serial pe care l-am vazut recent şi imediat am avut, pentru a nu ştiu câta oară, înţelegerea că, de la cele mai mici particule elementare până la cele mai mari structuri ale universului, care au fost descoperite, mişcarea şi implicit schimbarea sunt singurele caracteristici comune şi evidente la toate nivelurile.

Omul este probabil singura vieţuitoare care încearcă să se opună schimbării, creându-şi diverse structuri de siguranţă în ideea că neprevăzutul nu îl va afecta. Astfel, din teama de neprevăzut, au aparut principii de la "bani pentru zile negre" pănă la "nu mă voi implica într-o relaţie ca să evit o nouă perioadă de suferinţă".

Aparent unii oameni sunt dependenţi de schimbare, dar acea dependenţă nu este decât un exemplu evident al faptului că nu acceptă momentul prezent aşa cum e. Acest aspect se observă prin sentimentul că trebuie să facă ceva, nerăbdare sau plictiseală.
Chiar şi atunci când se cumpără un lucru, de cele mai multe ori, sub argumentul calităţii, se caută o durabilitate mai mare şi o posibilitate ca diversele cheltuieli asociate acelui lucru să fie pe viitor cât mai mici.

Viaţa, însă, este schimbare. De fapt dacă am încerca să definim ceea ce ezotericii denumesc manifestare sau fizicienii numesc continuum spaţiu-timp, o putem face numai printr-un singur cuvânt: SCHIMBARE.

Nimic din ceea ce există nu este static. Chiar dacă aparent unele lucruri par a nu se schimba, la nivel atomic totul vibrează, totul se mişcă şi totul se transformă. Mai devreme sau mai târziu şi piramidele vor dispărea. Prin urmare, opunerea sau disconforul faţă de schimbare nu va putea aduce decat frica de pierdere şi implicit suferinţa în faţa inevitabilului.

Unele acţiuni pot fi considerate de bun simţ, cum ar fi vorba românului "Vara să-ţi faci sanie şi iarna car". Este evident că succesiunea anotimpurilor va aduce iarnă, vară şi din nou iarnă. A nu avea pregătit ce ai nevoie poate fi considerat lipsit de înţelepciune, deşi chiar şi acestea sunt structuri de siguranţă în cele din urmă.
Totuşi, majoritatea oamenilor ajung să se ferească de ceva ce nu prezintă nici o certitudine că se va întâmpla. În acest mod au apărut şi prosperă companiile de asigurări. Chiar acesta e şi ideea pentru care ele există: "Fii pregătit în faţa neprevăzutului".

Nimeni nu poate fi niciodată pregatit în faţa neprevăzutului. Neprevăzutul este exact aşa cum sună: ceva ce nu poţi prevedea ci doar presupune, iar presupunerile sunt flotari mentale care sunt menite mai mult a încurca decat a ajuta. Ele stau la baza emiterii unor judecăţi fără substrat real şi cum mintea este un minunat instrument de învăţare, dacă le repeţi de suficiente ori, începi să le crezi. În scurt timp nu vei mai şti cu siguranţă dacă ceea ce, cu ceva timp înainte a fost o presupunere, este acum adevar sau nu.

Mai mult de atât, cu mintea ne creăm evenimentele ce vor urma. O presupunere că va urma un dezastru pentru care va trebui să fii pregatit, foarte probabil va atrage acel dezastru pentru care încă nu se ştie dacă vei fi pregătit. Dar cu siguranţă vei vedea atunci!

De cele mai multe ori, când pe neaşteptate apare o situaţie considerată delicată sau extremă, poate ai avut ocazia să observi că vrând-nevrând ai fost nevoit să acţionezi după cum a cerut momentul şi de multe ori fără să apuci să gândeşti. Dacă după o astfel de experienţă înca mai eşti aici, nu poate decât să însemne că te-ai descurcat. Oricum, te-ai descurcat cum ai putut mai bine.

Conform tot unei expresii românesti: "Socoteala de acasă nu se potriveşte cu aia din târg", este evident că oricât te-ai pregăti pentru neprevăzut, mintea ta nu va putea niciodată să cunoască toate posibilităţile. Există totuşi o Minte care le ştie, chiar înainte ca ele să se fi întâmplat. De aceea singura atitudine care se poate spune că ajută este atenţia şi ascultarea inspiraţiei, care presupune tot atenţie. Prin urmare se pare că atenţia este singurul element ajutător.

În momentul în care eşti prins în diverse activităţi mentale, atenţia este captată de acestea. Prin urmare, orice semn, care te-ar putea avertiza asupra evenimentelor ce urmează să se întample, va fi foarte probabil ratat. Aşadar atenţia presupune a trăi în prezent, a avea în percepţie în mod constant momentul de acum şi tot ce cuprinde acesta, pentru că tot ce cuprinde momentul prezent este tot ceea ce este.

Viitorul şi trecutul nu există decât doar în mintea care, paradoxal, tot ACUM se gândeşte la ele, deşi ele par să fie altcândva. Acestea nu sunt decât proiecţii, iar atunci când ele se întâmplă în minte, distrag cea mai mare parte a atenţiei care, în mod natural, ar trebui să fie focalizată pe ceea ce deja se întâmplă în acest moment. Cum spuneam, faptul că te gândeşti la trecut sau viitor se întâmplă de asemenea în acest moment.

Toţi maeştrii spirituali spun că Viaţa este ACUM.
Nu ar fi oare mai facil să ne trăim viaţa când aceasta chiar se întâmplă? Mai exact, ACUM?
Nu ar fi mai util ca mergând pe stradă, în loc să te gândeşti ce ai să faci când ajungi la destinaţie, să te uiţi la groapa care exista ACUM pe trotuar în faţa ta şi pe care ai toate şansele sa o experimentezi, pentru că atenţia ta este în altă parte?

"Cănd te împrieteneşti cu momentul prezent, te simţi acasă indiferent unde te afli. Dacă nu te simţi acasă în clipa de Acum, indiferent unde eşti, nu te vei simţi bine nicăieri."

Eckhart Tolle (Liniştea vorbeşte)