A venit la mine Lumea,
cu toate darurile ei..
Senzații, gânduri, iluzii,
care apar încet, unca câte una, înaintea mea,
în fiecare dimineață.
Curând, zeci de evenimente apar din neant,
ca și cum ar fi fost întotdeauna acolo,
licitând pentru focalizarea percepției mele,
iar ea se lasă atrasă, sărind ca o căprioară de la una la alta.
Acum știu însa,
că însăși atenția vine odată cu lumea.
Ea nu era aici înainte ca lumea să apară
și nu va fi nici după ce lumea a dispărut.
Impresii despre mine se nasc și dispar,
în jurul unei imagini numită Corp.
Eu însa sunt mereu aici,
căci nu am cum să plec sau să vin.
Lumea pare sa aibă sistemul ei propriu
de a lucra cu sine însăși,
iar acest mecanism complex este denumit Minte.
Ea analizează senzațiile și impresiile,
apoi creează stări și propune acțiuni.
Unele stări și acțiuni au fost atât de frecvente,
că au devenit automate.
La oricare nivel privesc,
persoane, țări, planete, galaxii,
totul pare la fel.
E un dans care poartă iluzia timpului
într-un spațiu atemporal.
O mișcare ordonată aparută în haos,
la rândul lui apărut din nemișcare.
Unde începe și unde se termină tot acest dans,
decât în mine însumi?