Legile Belagine

     Legile Belagine (Leges Bellagines denumire ce apare ȋn secolul IV d.Hr.) sunt cunoscute a fi legile spirituale de bază, codul dupa care se ghidau, în urmă cu mii de ani, pelasgii şi urmaşii lor dacii. Despre etimologia termenului “belagine” există mai multe teorii:

- Cuvântul este compus din belanus (legi) şi ginus (ȋnceputuri), astfel că ar putea ȋnsemna “legile ȋnceputurilor”.

- Alăturarea cuvintelor pelasgus şi gentaes (gens-gentis-neam-gintă) ar putea avea ca ȋnsemnătate “neamul pelasg”.

- Belagine – Blajin (Be+lagj+âne=Blajine).

Legile belagine „stau la baza civilizației umane“ (Fontes II p.19). "Frumuseţea acestor legi, îi apropia pe oameni de Cer şi-i ţinea drept pe Pământ."

Datorita site-ului Portal Spiritual avem si versiunea audio a acestora.

Lista capitole (download):

• Partea 1
• Partea a 2-a

Textul în forma sa actuală:

1. Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu si Vesnic, din care vin toate si prin care fiinteaza toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si plinul sunt mainile Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicaieri si peste tot este mijlocul Sau, iar chipul Sau este lumina. Nimic nu este faptuit fara de lumina si tot ce vine din lumina prinde viata si ia faptura.

2. Precum fulgerul aduce lumina si din lumina tunetul si focul ce se revarsa, asa este si gandul omului, el trece in vorba omului si apoi in fapta sa. Deci, ia aminte la asta, caci pana la focul ce arde trebuie sa fie o lumina si un tunet. Lumina omului este gandul sau si aceasta este averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvant, iar vointa omului aprinde focul prin care se faptuiesc toate cele ce sunt in jurul sau.

3. Fii ca muntele cel semet si ridica a ta lumina mai presus de cele ce te inconjoara. Nu uita ca aceiasi pasi ii faci in varful muntelui ca si in josul sau, acelasi aer este sus ca si jos, la fel creste copacul in varf de munte ca si in josul sau, la fel lumineaza soarele piscul cel semet ca si pamantul cel neted.

4. Fii cumpatat ca pamantul si nu vei duce lipsa de nimic. Creanga prea plina de rod este mai repede franta de vant, samanta prea adanca nu razbate si prea multa apa ii stinge suflarea.

5. Ia aminte la copacul cel falnic, cu cat este mai inalt, cu atat radacinile sale sunt mai adanci in pamant, caci din pamant isi trage taria, nu uita asta. Cu cat te ridici mai mult, cu atat trebuie sa cobori mai mult, caci masura ridicarii este aceeasi cu masura coborarii.

6. Puterea omului incepe cu vorba nerostita, ea este asemeni semintei care incolteste, nici nu se vede cand prinde suflare de viata. Lumina semintei este cea care o ridica, pamantul este cel ce-i da hrana, apa ii da vigoarea, iar rabdarea o imbraca cu tarie.

7. Priveste raul si ia aminte la invatatura sa. La inceput este doar un firicel de apa, dar creste tot mai mare, caci vine de la ce este mai mare, si lucrurile asa trebuiesc implinite, prin firea lor. Asemenea este si gandul cel bun si drept randuit, el isi face loc printre pietre si stanci, nu tine seama de nimic, isi urmeaza drumul si nimic nu-i sta in cale. Apa cu apa se aduna, iar impreuna puterea este si mai mare.

8. Ia seama de taina aceasta si nu o uita, acel firicel de apa stie unde va ajunge, caci una este cu pamantul si toate cele ce-i vin in cale nu il pot opri pana la sfarsit. Astfel sa iei seama la gandul tau unde trebuie sa ajunga si vei vedea ca nimic nu sta in calea sa. Sa-ti fie gandul limpede pana la sfarsit; multe se vor ivi in calea sa, caci firea lucrurilor din jur este miscatoare asemeni apelor. Apa cu apa se intalnesc, pamant cu pamant si munte cu munte.

9. Ia seama la gandul cel rau, fereste-te de el ca de fulger, lasa-l sa se duca precum a venit, caci te-ndeamna la lucruri nefiresti. Fereste-te de vorbele desarte si de neadevar; sunt ca pulberea campului ce-ti acopera ochii, ca plasa paianjenului pentru mintea si sufletul tau. Ele te indeamna la trufie, inselaciune, hotie si varsare de sange, iar roadele lor sunt rusinea, neputinta, saracia,boala, amaraciunea si moartea.

10. Nu judeca oamenii dupa greutatea lor, dupa puterea lor, dupa averea lor, dupa frumusetea lor sau dupa ravna lor, caci si unul si altul a lasat din ceva pentru a creste in altceva. Cel bogat este sarac in liniste, cel tare este slab pentru altul si cel slab are taria lui ascunsa. Cum firea lucrurilor este miscatoare, asemeni este si omul. Ce da valoare unei unelte, trebuinta sau frumusetea ? Duce un om mai mult decat boul? E mai bogat vreunul ca pamantul ? Doar cunoasterea si intelepciunea il ridica pe om peste dobitoace. Si degeaba ai cunoastere daca ea nu este lamurita de vreme.

11. Fierul inrosit a fost rece si se va raci iarasi; Vasul a fost pamant si va fi iarasi pamant; Pamantul ce-a fost sterp acum este pamant roditor si se va starpi iarasi peste vremi. Ravna omului face schimbatoare toate acestea. Dar ravna ii intoarce bucuria in tristete si linistea in neliniste. Fierul si focul ajuta omul, dar il si vatama. Si aceeasi ravna il indeamna a merge pe carari nestiute si nebatute de ceilalti dinaintea lui. Tot ravna il indeamna la strangere de averi, la marirea puterii si a se masura cu altii. Fereste-te de a te masura cu altul, caci trufia de aici se naste; ea te va cobori mai jos de dobitoace si te va desparti de fratele si de vlastarul tau.

12. Neinteleptul este manat de ravna, dar inteleptul incaleca ravna. Neinteleptul sufera cand ravna il duce la pierdere si la cadere, dar inteleptul intotdeauna gaseste castigul in pierdere si inaltarea in cadere.

13. Trufia raceste iubirea inimii si o face in dusmanie si nu exista dobitoc mai josnic decat omul care nu mai are iubire in inima sa. Caci iubirea este cea dintai putere si chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva gandul tau sa se impresoare cu trufia, caci mai jos de dobitoace vei ajunge.

14. Gandul bun si vorba in inteleapta iti pot potoli necazul, iti pot racori inima, dar nu te vindeca, pentru ca omul sufera dupa cum trufia a crescut in el, caci suferinta este umbra trufiei.

15. Nu iti lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur, caci ele asa cum vin, asa pleaca. Dupa orice zi vine si noaptea, si dupa iarna vine primavara, caci asa este randuit si asa este firea lucrurilor. Toate cele ce se vad, se nasc, cresc si apoi se intorc de unde au plecat. Doar firea lucrurilor ramane pururi, iar aceasta are nenumarate si nesfarsite ramuri, si asemenea izvoarelor mintii si sufletului tau, ele nu se arata la vedere. Caci o suflare si un foc fac sa creasca toate cele ce cresc ierburi, copaci, dobitoace si oameni- si din aceeasi vatra vin si catre aceeasi vatra se intorc, si vatra aceasta este pururea.

16. Precum copacul cel falnic creste langa cel mic fara a-i face rau, asa sa fiti intre voi, cel mare sa nu loveasca pe cel mic si nici sa-i amarasca sufletul, caci va avea datorie mare de dat, la fel ca si hotul. Arunca un lemn pe rau si mai multe vor veni din susul sau catre tine. Adu-i multumire semenului tau, adu-i lumina pe chip si in suflet, iar toate acestea le vei gasi mai tarziu inflorite in inima ta.

17. Nu lua cu siluire si nici cu vorbe amagitoare ceea ce nu este al tau, caci cel ce priveste prin ochii tai este acelasi cu cel ce priveste prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.

18. Nu grabi nici o lucrare caci trasul de ramuri loveste inapoi. Fructul copt este usor de luat, cel necopt este greu de luat si gustul e neplacut. Nu te grabi deci sa aduni ce este inainte de vreme,caci iti va amari sufletul. Cum creste cadrul, asa creste si stinghia si cum creste roata asa creste si ispita.

19. Ramai mereu in racoarea sufletului tau, dar daca mania se aprinde in tine, ia seama ca nu cumva sa treaca de vorba ta. Mania vine din teama si nu a locuit dintru inceput in inima ta; Daca nu creste prin trufie, ea se intoarce de unde a plecat. Trufia inchide poarta intelepciunii, iar cel trufas se pune singur langa dobitoace. intelepciunea este mai pretuita decat toate cele ce se vad cu ochii, ea este aurul mintii si sufletului tau si este rodul cunoasterii udata de vreme.

20. Nu-ti amari sufletul cand simti durerea si neputinta, ci mai degraba cauta sa te folosesti de ele pentru indreptare , caci in rod ai si samanta. Nu se poate ca o samanta buna sa dea rod rau. Lacomia intotdeauna duce la pierdere, furtul intotdeauna duce la boala, gandurile sterpe intotdeauna duc spre ratacire, mania intotdeauna loveste inapoi, rautatea si neadevarul intotdeauna aduc neputinta , trufia intotdeauna aduce suferinta.

21. Mergi la izvor cand sufletul ti-e aprins, scormoneste in apa limpede si asteapta pana ce devine iarasi curata. Asa se va duce si aprinderea sufletului tau, precum tulburarea aceea.

22. Ia bine seama la taina semintei. Asemeni ei este gandul tau, si cum samanta nu se poate fara coaja, asa este si gandul cel rodnic al omului. Coaja gandului rodnic este vointa, iar fara vointa, gandul se usuca si nu foloseste la nimic. Dar puterea este in rabdarea semintei, iar vointa si rabdarea fac mladita firava sa razbata pamantul tare.

23. In vremea lucrului tau, inveseleste-ti inima la vederea lucrarii tale inainte de terminarea ei, caci precum fructul isi anunta venirea cu o floare, tot asa fapta omului este vazuta de cel cumintea si simtirea limpede, inainte de a fi terminata.

24. Ia bine seama la cauza omului sarac, dar si la cauza omului grabnic avut, caci nici una nici alta nu sunt firesti. Omul sarac are multe ganduri desarte si le schimba de la o zi la alta, vorbeste mult si lenea i-a invelit bratele si picioarele. Cel grabnic avut ori e hot si inselator, ori vede mai bine necazul altuia si cauta a-l amagi, de acolo isi trage grabnica avutie.

25. Fii bland si rabdator cu cei de langa tine, caci asa cum te porti tu cu ei, asa se poarta si altii cu tine, caci simtirea lui este la fel cu simtirea ta, din aceeasi suflare este si simtirea lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeasi lumina cu cea care se vede prin ochii tai.

26. Unde este taria omului acolo ii este si slabiciunea , ceea ce-l ridica il si coboara; ramai in limpezimea mintii si simtirii tale si vei vedea toate acestea. Cel mic este deasupra celui mare, cel usor este deasupra celui greu, cel slab este deasupra celui tare, cel bland este deasupra celui aprig. Limpede sa-ti fie mintea si simtirea, si ia seama de toate acestea.

27. Taria muntelui vine din rabdarea sa, din linistea sa, stanca ii este numai invelitoare. Dar taria lui este incercata de vant, de apa cea lina. Ia-ti puterea din rabdare si din liniste si foloseste-te de ea prin limpezimea gandului tau, caci nu tulburarea izvorului roade stanca, ci limpezimea sa.

28. Lucrarea facuta din teama nu are viata lunga si taria ei este asemeni unei revarsari de ape care tine putin. Asa este si cu tulburarea oamenilor, ea vine de afara, dar este chemata de teama lor, insa teama vine prin necunoastere, iar necunoasterea prinde putere prin neadevar, lene si trufie.

29. Soarbe cunoasterea de la cei cu barba alba si nerosita de vin si lasa vremea sa o imbrace cu intelepciune. Nu privi la trupul lor slabit si garbovit, caci toate acestea sunt plata lor pentru cunoasterea lucrurilor si cresterea intelepciunii.

30. Multumeste pamantului pentru toate cele ce-ti ofera, multumeste cerului pentru ploaia care iti hraneste pamantul, multumeste soarelui pentru caldura si lumina casei tale si a pamantului tau,multumeste lunii pentru linistea somnului tau, multumeste stelelor ca vegheaza asupra somnului tau, multumeste muntelui pentru povetele si fierul ce-l iei din el, multumeste padurii pentru tot ce iei de acolo, multumeste izvorului pentru apa ce-o bei, multumeste copacului pentru lucrarile ce-ti arata, multumeste omului bun ce-ti aduce bucurie si zambet pe chip.

31. Precum iarba buna creste cu iarba rea, asa sunt si oamenii, dar tine seama ca purtarea lor cea rea este semanata si crescuta din teama si neputinte, iar trufia este invelitoarea lor. Nu certa purtarea lor si nu cauta a-i indrepta din vorbe si mustrare, caci apasarea pe rana nu o vindeca.Oare iarba aceea este rea doar pentru ca este amara pantecului tau ? Asa este si cu omul, de vei vrea sa-l indrepti, adu-i pentru inceput gandul si simtirea la ce este placut atat omului bun, cat si omului rau. Unul vede roata plecand, iar altul vede aceeasi roata venind. Cine vede mai bine ?

32. Doar cel inteleptit poate vedea limpezimea si linistea din mintea si sufletul celui tulburat, caci cel inteleptit a fost odata si el la fel ca si cel tulburat si roadele amare l-au facut sa tina seama de alcatuirea fiintei sale. A fugit de roadele sale amare in varful muntelui si acolo nu a scapat de ele, a fugit in mijlocul padurii si iata ca roadele erau cu el, apoi a privit in launtrul sau si iata ca roadele sale amare aveau radacini in mintea si simtirea poftelor sale.

33. Este o floare mai frumoasa ca cealalta ? Este un izvor mai limpede decat altul ? Este un fir de iarba mai presus de un altul ? Fiecare are taria, frumusetea si priceperea lui. Este in firea lucrurilor ca padurea sa aiba felurite soiuri de copaci, de iarba, de flori si dobitoace. Nu seamana un deget cu altul de la aceeasi mana, dar este nevoie de toate pentru a bate fierul. Este marul mai intelept decat prunul sau parul ? Este mana stanga mai buna ca dreapta ? Altfel vede ochiul stang de cel drept ? Cele de sus isi au rostul lor si cele de jos isi au rostul lor, cele mari isi au rostul lorsi cele mici isi au rostul lor, cele repezi isi au rostul lor si cele incete isi au rostul lor, cele ce au fost si-au avut rostul lor si cele ce vin isi vor avea rostul lor.

34. Neputinta vine dupa rautate si neadevar, caci ceea ce dai aceea primesti, ceea ce semeni aceea culegi, dar ia seama ca lumina sufletului tau si al celui de langa tine are aceeasi vatra si ramane fara umbra. Vezi ce tulbura necontenit izvoarele mintii si sufletului aproapelui tau. Adu-i linistea in suflet si limpezimea in minte si batranetile tale vor fi ca pomul copt, oasele si taria ta nu vor slabi si te vei intoarce de unde ai venit, satul de caldura urmasilor tai.

35. Intotdeauna va fi cineva dedesubtul tau si intotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul tau sa te uiti cu iubire si nu cu trufie caci acolo iti sunt radacinile, iar la cele ce sunt deasupra ta sa te uiti cu privirea de prunc si fara teama.

36. Cele tari, cele slabe si cele nevazute sunt cele ce alcatuiesc lumea si toate acestea le gasesti in om si toate alcatuiesc un intreg. Nu este nimic care sa fie afara si sa nu fie si inauntru. Ia seama la toate acestea cand iti apleci privirea inauntrul tau si vei gasi toata intelepciunea zeilor ascunsa in nevazutul fiintei tale. Zeii au luat seama inaintea omului de aceasta intelepciune si asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu si Vesnic.

37. Ia aminte ca bataia inimii, curgerea sangelui prin vine, vindecarea ranilor, frumusetea ochilor si minunatia alcatuirii trupului sunt facute prin puterea si suflarea Focului cel Viu si Vesnic care este in fiecare si al carui chip se arata in lumina. Dar nu uita ca trupul este doar o farama din putinul care se vede…

38. Curatenia trupului si desfatarea sa prin simturi te pune doar putin mai sus de dobitoace, caci nu un sunet placut te ridica, nici o duioasa atingere, nici un gust placut, nici o mireasma imbatatoare si nici o bucurie a ochilor. Caci unde este caldura, apare si frigul, unde este dulcele apare si amarul, unde este placutul apare si neplacutul, unde este mireasma apare si duhoarea, iar unde este ras, si plansul pandeste.

39. Iata dar calea de inceput : cumpatarea in toate cele ce faci, ascultarea de batrani si de cei intelepti, harnicia, multumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevar si de vorbele desarte, ferirea de cearta si de manie, buna purtare intre semeni. Dimineata sa te trezesti cu ele, ziua sa le porti mereu in minte, seara sa le ai cu tine in somn si astfel supararea, lipsa, amaraciunea, neputinta,boala si rautatea altora nu se vor atinge de tine.

40. Dincolo de acestea se afla iubirea, vointa, curajul, rabdarea, modestia si ele ridica omul cu adevarat. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Vesnic si, prin ele, calea ta urmeaza calea zeilor, dar ingroparea lor te arunca mai jos de dobitoace. Doar prin ele primesti adevarata cunoastere si intelepciune, adevarata putere, adevarata bucurie, adevarata bogatie, rodnica si trainica lucrare.

41. Dar iata ca unde este iubirea poate aparea si ura, unde este vointa poate aparea si delasarea,unde este curajul poate aparea si frica, unde este rabdarea, poate aparea si graba si unde este modestia poate aparea si trufia. Caci miscatoare sunt si cele ce se vad si cele ce nu se vad din fiinta omului. Dar toate acestea sunt ale celui ce simte, iar peste el se afla cel ce gandeste si acesta este cel ce vede miscarea in nemiscare, este cel care dincolo de toate aceste virtuti se desfata in cunoasterea si linistea ce intrece orice bucurie, iar atentia, echilibrul si limpezimea sunt uneltele sale.

42. Cel tulburat vede binele ca bine si raul ca rau, este atras de una si fuge de cealalta, dar inteleptul vede si frumosul si uratul, simte si frigul si caldura, si finetea si asprimea, aude si placutul si neplacutul, gusta si dulcele si amarul, simte si mireasma si duhoare a si nu face judecata intre ele. El vede deslusit ca firea lucrurilor este in toate, caci frumosul din urat se trage si uratul din frumos, dulcele a fost amar la inceput si se va face iarasi amar, placutul se naste din neplacut si neplacutul din placut. Si toate acestea lumineaza sufletul inteleptului pentru ca cele bune si placute hranesc si bucura trupul si simturile sale, iar cele neplacute neinteleptuluihranesc mintea si inielepciunea sa, caci vede innoirea lucrurilor si semintele viitoarelor bucurii.

43. Nu este usoara cararea zeilor, dar nu uita nici o clipa ca omul poate cuprinde in iubirea sa mai mult decat poate cuprinde in ura sa, caldura se ridica mai mult decat poate cobori frigul, cel ce este deasupra vede mai multe decat cel ce este dedesupt, usorul se intinde mai mult decat se intinde greul, lumina razbate mai mult decat poate razbate intunericul, puterea care uneste este mai mare decat puterea care desparte.

44. Lungul si scurtul au acelasi mijloc; cercul mic si cercul mare, globul mic si globul mare pe acelasi punct se sprijina; nevazutul si vazutul acelasi loc ocupa; toate cele mari stau ascunse in cele mici, iar aici este o mare taina a firii; mare printre intelepti este cel ce o pricepe.

45. Inteleptul uneste pe cel ce vede cu cel ce gandeste, cel ce simte cu cel ce face, dar neinteleptul ii desparte. Deschide-ti bine ochii, caci cel ce face, cel ce simte si cel ce gandeste sunt asemeni norilor care vin si pleaca, dar cel ce vede prin ochii tai este vesnic si lumina sa este fara umbra. El este dincolo de viata si moarte, dincolo de bine si rau, dincolo de frumos si urat, dincolo de curgerea timpului.

Tao Te Ching

A fost scrisă de Lao Tse în China în urmă 2500-2600 de ani şi, cu toate astea, ceea ce transmite este la fel de valoros acum ca şi atunci. A fost scrisă dintr-un loc foarte profund din interiorul autorului şi indică spre ceva care este lipsit de timp. Dacă nu ar fi fost aşa, valoarea informaţiei dintr-o carte atât de veche ar fi fost irelevantă şi lipsită de sens în zilele noastre. Sunt cărti care au doar 20 de ani şi deja sunt depăşite. La fel sunt chiar şi ştirile de ieri.

Perioada în care a fost scrisă a fost una cu o încărcătură deosebită - ceva incredibil se întampla - pentru prima dată în istoria cunoscută umanităţii a existat un val de trezire spirituală care a venit asupra ei. Acea perioada a culminat, pe lângă Lao Tse, cu o serie de oameni luminaţi şi învăţături spirituale cum ar fi învăţăturile lui Gautama Buddha şi Mahavira în India, respectiv Profetul Zoroastru în Persia. Tot în aceeaşi perioadă în Grecia antică apăreau primele curente de filosofie presocratica (Hipocrate şi Parmenide) din ale căror învăţături transpare o conexiune profundă cu sursa vieţii, cu dimensiunea transcendentă.
Filosofia acelei perioade nu se suprapune conceptului actual de filosofie. Cunoaşterea acelei vremi se axa pe transformarea interioară nu pe a jongla cu informaţii şi idei.
Ulterior curentele filosofice au devenit mult mai diferenţiate, mai speculative, departându-se de profunzimea spirituală a vremurilor care le-au precedat.

Până de curând nu prea s-a vorbit despre această moştenire spirituală sau despre altele de o profunzime similară. Faptul că acest gen de informaţii este tot mai căutat şi mai vehiculat ne arată încă o dată că traversăm, de asemenea, o perioadă în care omenirea experimentează un val de trezire spirituală asemănător celui de atunci.

Se spune că Lao Tse se ocupa de arhivele Imperiului la acea vreme. La un moment dat s-a decis să lase în urmă intrigile şi evenimentele care îl înconjurau cât şi lucuinţa sa şi să plece spre a avea o viaţa solitară.
Legenda spune că atunci când a vrut să treacă prin poarta de la graniţa Imperiului, portarul la oprit şi i-a spus: "Nu-ţi voi da voie să treci până nu vei lăsa scrisă toată înţelepciunea ta."
Se pare că avea deja reputaţia de a fi un om foarte înţelept dar încă nu scrisese nimic.
El a fost de acord să scrie totul şi astfel a apărut Tao Te Ching.
O versiune a legendei spune că portarul l-a lasat să plece şi că nu s-a mai auzit niciodată nimic de el, pe când o altă variantă spune că a continuat să ofere învăţături discipolilor şi că ar fi ajuns la onorabila vârsta de 160 de ani.

Titlul acestei cărţi, "Tao Te Ching", cu toate eforturile depuse, este foarte greu de tradus, de aceea se recurge la diverse subtitluri. Unul dintre ele este "Calea şi Virtutea sa" care, dupa cum spun unii, este oarecum nepotrivit. Cu toate că Tao poate fi tradus ca şi "Cale", totuşi în acest context este oarecum intraductibil. Se spune că chiar şi având avantajul de a şti limba originară, chineza, tot nu este de mare ajutor în a percepe sensul real al acestui termen.
"Te" este tradus prin "virtute", un cuvânt care nu se mai foloseste în mod curent, şi care ar fi mai potrivit a fi înlocuit cu "putere". Astfel, o traducere cu un parfum mai apropiat de sensul original ar fi "puterea spiritului", a dimensiunii transcendente. "Calea şi Puterea sa" ar putea fi de asemenea un titlu mai potrivit pentru Tao Te Ching. Se referă, de fapt, la Calea de a trăi în armonie cu Puterea Unica ce stă la baza Universului, cu acel lucru care nu poate fi numit. Unii îl numesc Dumnezeu dar şi acest cuvânt pare să fie o limitare a ceea ce este infinit si etern.

Mai sugestive, însă, sunt primele 3 versete din această carte:

"Calea(Tao) care poate fi numită nu este Calea Ultimă.
Numele dat Căii nu poate fi veşnic.
Fără nume este esenţa Cerului şi a Pământului."

Puteţi citi această carte în format electronic AICI.

Kybalion

     Din Egipt ne vin invataturile ezoterice fundamentale care au influentat filozofiile tuturor raselor de mai multe mii de ani. Toate tarile s-au imprumutat de la doctrinele sale: India, Persia, Chaldeia, Media, China, Japonia, Siria, vechea Grecie, Roma si alte natiuni vechi au luat parte liber la banchetul cunoasterii pe care Hierofantii si Maistrii tarii lui Isis l-au oferit celor pregatiti sa se impartaseasca din culmea stiintei mistice si oculte dezvaluita de maistrii acestui vechi tinut. In Egipt se afla loja misticilor.

     Prin portile templelor intrau neofiti si plecau adepti, maestri, hierofanti in toate colturile lumii. Printre acestia a fost si Hermes Trismegistul, tatal intelepciunii oculte, fondatorul astrologiei si alchimiei. Detaliile vietii lui s-au pierdut. Mai multe tari isi disputa locul nasterii sale. Epoca sederii sale in Egipt care constituie ultima reincarnare pe aceasta planeta nu ne este cunoscuta actualmente; se fixeaza in primele zile ale celor mai vechi dinastii egiptene, mult timp inainte de Moise. Autori competenti il considera contemporan cu Avraam. Unele traditii iudaice merg pina la a afirma ca Avraam chiar a acumulat de la Hermes o mare parte a cunostintelor sale mistice.

     In anii care au urmat disparitiei sale de pe plan terestru, traditia raporteaza ca el a trait 300 de ani in carne. Egiptenii l-au zeificat si l-au numit Toth. Mai tirziu grecii il socotesc in numarul zeilor lor si il numesc Hermes - zeul intelepciunii.

     Egiptenii i-au cinstit memoria zeci de secole, numindu-l “scriitorul zeilor”, dindu-i vechiul titlu de Trismegist, care inseamna “de trei ori mare”; Marele Marilor; Mai mare decit toti Marii”. In toate tarile vechi, numele lui Hermes Trismegistul era egal cu “Fintina Intelepciunii”. Se foloseste cuvintul hermetic in sensul de “secret, inchis”, in sensul ca nimic nu-i poate scapa.

     Discipolii au pastrat secretul invataturilor nevoind sa dea perle porcilor, preferind sa dea lapte copiilor si carne oamenilor nerozi (nestiutori). Discipolii au fost hermetici de teama de a nu vedea doctrina secreta transformindu-se in credinta religioasa. Vechiul ocultism din India si Persia a degenerat si s-a pierdut in mare parte din cauza ca apostolii sai au devenit preoti. Ei amestecara teologia cu filosofia, avind ca efect pierderea ocultismului pur in mijlocul maselor de superstitii religioase, a cultelor, a credintelor si a zeilor. La fel si in Grecia, Roma, invataturile hermetice ale gnosticilor, ale primilor crestini, care degenereaza sub Constantin, al carui pumn de fier a amestecat filosofia cu teologia, luind scolii crestine ceea ce era esenta, spiritul sau si obligindu-l sa tatoneze mai multe secole, inainte de a regasi vechiul drum al credintei. In sfirsit, totul arata observatorilor atenti ca in al douazecilea secol Biserica lupta pentru a reveni la vechile invataturi mistice. Au fost spirite elevate de initiati care au transmis oral fiecare vis al credintei adevarate. Rareori cind s-a scris. S-a facut aceasta voalat, in termeni de alchimie si de astrologie, astfel ca numai cei care cunosteau cheia puteau intelege corect.

     In primele zile ale antichitatii exista un numar anumit de doctrine secrete fundamentale ce se transmiteau de maestru la urechea elevului si care erau cunoscute sub numele de Kybalion. Sensul exact si semnificatia cuvintului s-a pierdut de mai multe secole. Principiile acesteia nu au fost scrise niciodata. Era o culegere de maxime, axiome si de precepte, care erau complet ininteligibile pentru profani, insa pe care adeptii le intelegeau imediat ce le erau explicate.

     Arta alchimiei hermetice da preponderenta Fortelor Mentale, mai mult decit elementelor materiale, unei transmutatii a unui fel de vibratii mentale, in vibratii de o alta natura, mai mult decit transformarea unui fel de metal in altul. Legenda “pietrei filozofale” capabile sa transforme in aur un metal de rind, nu era decit o alegorie a filozofiei hermetice, bine inteleasa numai de adeptii veritabilului hermetism.

     Sfatuim pe elevii nostri - cum este recomandat in Kybalion - sa studieze invatatura hermetica cu umila atitudine de adept, desi poarta numele de initiat care munceste totdeauna la picioarele lui Hermes Maestrul.

     Mai departe, dam un mare numar de maxime, axiome si precepte ale Kybalionului insotite de explicatii si clarificarile care ni s-au parut necesare pentru a-l face mai usor inteligibil adeptilor modrni, mai ales ca textul original este dinadins scris in termeni obscuri. Maximele originale, axiomele si preceptele Kybalionului sint imprimate in aceasta lucrare in italica; in toate cazurile textul original a fost respectat. Contributia noastra personala este imprimata in caractere obisnuite. Speram ca numerosii elevi carora le oferim aceasta mica lucrare, vor scoate din studiul acestor pagini, tot atita profit cit au scos acei care i-au precedat pe drumul maestriei timp de secole cit s-a scurs de la Hermes Trismegistul.

    Intre cuvintele Kybalionului se gasesc acestea: “sub pasii maestrului, urechile celor care sint pregatiti sa inteleaga doctrina sa, sa se deschida cit mai mari” si”cind urechile elevului sint gata sa asculte, atunci vin buzele pentru a le umple de intelepciune”.

     Cind elevul va fi gata sa primeasca adevarul, atunci ii va veni aceasta carte. Aceasta-i Legea. Principiul hermetic al Cauzei si a Efectului sub aspectul de Lege a Atractiei va uni buzele si urechile, elevul si lucrarea. Asa sa fie!

Filosofia Hermetica - Kybalion

Cele şapte principii hermetice (pe scurt):

Principiul mentalismului: “Totul este spirit iar Universul este mental”.

Principiul corespondentei: “Ceea ce este sus, este ca şi ceea ce este jos iar ceea ce este jos, este ca şi ceea ce este sus”.

Principiul vibratiei: “Nimic nu stă, totul se mişcă, totul vibrează”.

Principiul polaritatii: “Totul este dublu, orice lucru are doi poli, totul are două extreme, asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi semnificaţie, polii opuşi au o natura identică însă de grade diferite, extremele se ating, toate adevărurile nu sunt decât neadevăruri, toate paradoxurile pot fi conciliate”.

Principiul ritmului: “Totul se scurge înăuntru sau în afara, orice lucru are durata sa, totul evoluează, apoi degenerează, balansul pendulei se manifestă în totul: masura oscilaţiei sale la dreapta este asemănătoare cu masura oscilaţiei de la stânga. Ritmul este constant.”

Principiul cauzei si efectului: “Orice cauză are efectul său şi orice efect are cauza sa, totul se întimplă conform legii. Hazardul este un nume dat unei legi necunoscute. Sunt numeroase planuri ale cauzalităţii, însă nimic nu scapă legii”.

Principiul genului: “Este un gen în toate lucrurile, totul are principiile sale, masculin şi feminin, genul se manifesta pe toate planurile”.

Puteți citi această carte în format electronic AICI.

Puteti cumpăra această carte AICI.

Tăblițele de Smarald ale lui TOTH Atlantul

Istoria tablițelor tradusă în următoarele pagini pare ciudată și trece dincolo de credințele oamenilor de știință moderni. Vechimea lor este incredibilă (36 000 ani î.H.). Cel care a scris-o este THOTH, un preot-rege atlant care a fondat o colonie în Egiptul antic după scufundarea țării-mamă, Atlantida.

El este cel care a construit Marea Piramida din Giza, în mod eronat atribuita lui Keops. În aceasta el a încorporat cunoștințele înțelepciunii antice și tot acolo a pus la păstrare în siguranță înscrisuri și

instrumente din vechea Atlantidă.

Vreme de aproape 16 000 de ani el a condus străvechea rasă a Egiptului, între 52 000 î.H. până în 36 000 î.H. La acea vreme, străvechea rasă barbară din care făceau parte el și adepții lui, se ridicase la un înalt grad de civilizație.

Thoth era nemuritor deoarece învinsese moartea, trecând în celelalte planuri de existență la dorință, prin dematerializare. Înțelepciunea lui imensă l-a facut conducător peste diferite colonii atlante, inclusiv peste cele din America de Sud și Centrală.

Când a sosit timpul să părăsească Egiptul, a ridicat Marea Piramidă deasupra Marii Săli din Amenti. Acolo a depozitat documentele și a desemnat pe cei mai de încredere oameni ai săi să le păzească.

Mai târziu, descendenții acelor paznici au devenit preoții Piramidei, cei care l-au zeificat pe Toth declarându-l Zeul Înțelepciunii. Conform legendei, Sala din Amenti a devenit "lumea de dincolo", sala zeilor, pe unde trecea sufletul pentru judecata de după moarte.

În ultimele secole, spiritul lui Thoth a trecut în corpurile oamenilor în maniera descrisă de tăblițe. Ca atare el s-a încarnat de trei ori, ultima oară fiind cunoscut ca HERMES - de trei ori născutul.

În timpul acestei încarnări a lasat documentele cunoscute de către ocultiștii moderni sub numele de "Tăblițele de Smarald", o prezentare mai târzie și cu mult mai săracă a enigmelor lumii antice.

Tăblițele traduse în această lucrare sunt zece la număr și au fost lăsate în Marea Piramidă în grija preoților. Cele zece tăblițe sunt împărțite în 13 părți, de dragul convenției.

Ultimele două sunt atât de importante, încât este interzisă prezentarea lor publicului larg în prezent. Totuși conținutul celorlalte dezvăluie secrete care se vor dovedi de o inestimabilă valoare pentru cei care le vor cerceta cu seriozitate.

Ele ar trebui citite nu o dată ci de o sută de ori pentru că doar așa ar putea fi dezvăluit adevăratul înțeles. O citire superficială ar oferi câteva sclipiri de frumusețe dar un studiu atent va deschide căile înțelepciunii celui ce caută.

În continuare cateva cuvinte despre modul în care aceste secrete au fost dezvăluite omului modern, după ce au stat îndelung timp ascunse.

Cu aproximativ 1 300 de ani î.H. Egiptul, vechiul KHEM, era în mare fierbere iar multe delegații de preoți au fost trimise în diferite părți ale lumii. Printre acestea s-au numărat și preoții Piramidei care au purtat cu ei tăblițele de smarald ca pe un talisman. Cu ajutorul tăblițelor ei puteau exercita o anumită autoritate asupra preoților din celelalte colonii atlante.

Legenda spune că aceste tăblițe împuterniceau pe purtător cu autoritatea lui Thoth.

Grupul de preoți care dețineau tăblițele au emigrat în America de Sud. Aici i-au găsit pe Mayași, un popor înfloritor, care își aminteau mult din înțelepciunea străveche.

Preoții s-au statornicit în acele locuri. În secolul X mayașii colonizaseră peninsula Yucatan iar tăblițele au fost așezate sub altarul unuia din templele închinate zeului Soare. După cucerirea mayașilor de către spanioli, orașele au fost abandonate iar comorile au rămas ascunse și uitate în temple.

Trebuie să se înțeleagă că Marea Piramidă a fost și este înca un Templu de inițiere. Isus, Solomon, Apolonius și mulți alții s-au numărat printre cei inițiați aici. Scriitorul (care este în continuă legătură cu Marea Cameră Albă din Piramidă) a primit instrucțiuni să recupereze și să aducă înapoi în Marea Piramidă tăblițele străvechi.

Acest lucru s-a realizat. Înainte de a le înapoia i s-a acordat permisiunea să le traducă și să păstreze o copie a înțelepciunii înscrisă pe tăblițe. Evenimentul a fost posibil în 1925 și abia acum s-a acordat permisiunea de a fi publicate. E posibil ca unii să zâmbeasca ironic. Totuși cercetătorul atent va citi printre rânduri și va descoperi înțelepciunea ascunsă în ele.

Dacă Lumina se află în interiorul tău, informația cuprinsă în tăblițe va găsi în tine un ecou.

În continuare este descrisă înfățișarea tăblițelor:

Sunt 12 tăblițe din smarald verde, făcute dintr-o substanță transmutată alchimic. Sunt foarte rezistente la orice element și substanță. Mai exact, structura atomică și celulară fiind fixă, ea nu permite nici o schimbare. Din această cauză tăblițele contrazic legea ionizării referitoare la corpurile fizice. Pe ele sunt gravate caractere din vechea limbă atlantă. Acestea reacționeaza la undele cerebrale emise de creierul celui ce citește, eliberând vibrația mentală asociată în mintea cititorului. Tăblițele sunt prinse între ele cu inele făcute dintr-un aliaj de culoarea aurului, suspendate de o tijă din același material.

Pe înțelepciunea conținută în aceste tăblițe se bazează misterele străvechi. Pentru cel ce citește cu mintea și ochii deschiși, înțelepciunea personală se va multiplica de 100 de ori.

Citește! Crezi sau nu, citește iar vibrația tăblițelor va trezi "ceva" în tine.

În paginile următoare voi dezvălui câteva enigme puțin cunoscute chiar de către slujitorii adevărului.

Căutarea omului în dorința de a înțelege legile care-i guvernează viața este nesfârșită. Cu toate acestea el nu a reușit să treacă de vălul care apără planurile superioare de viziunea lui materială asupra vieții și adevărului. Adevărul este gata să fie asimilat de către cei care-și lărgesc propria viziune întorcându-se către ei înșiși și nu căutând în afara lor adevărul.

În liniștea simțurilor materiale se găsește cheia înțelepciunii. Cel ce vorbește nu știe; cel ce știe nu vorbește!

Legile supreme nu pot fi rostite. Ele există ca o entitate pe căile care transcend toate simbolurile sau cuvintele din lumea materială. Simbolurile nu sunt decât niște Chei cu care se deschid uși ce conduc spre adevăruri. De multe ori ușa nu poate fi deschisă deoarece cheia pare atât de mareață încât lucrurile care se află în spatele ei nu pot fi văzute.

Dacă reușim să înțelegem că toate cheile, toate simbolurile materiale sunt manifestări, prelungiri ale unei Legi Supreme și a Adevărului, ne vom dezvolta o viziune ce ne va permite să trecem dincolo de văl.

Toate lucrurile din toate Universurile se mișcă conform unei Legi. Legea care guvernează mișcarea Planetelor nu este mai imuabilă decat Legea care guvernează manifestarea omului în această lume. Una dintre cele mai importante Legi este Legea responsabilă de de formarea omului ca ființă materială.

Mărețul scop al școlilor inițiatice din toate timpurile a fost să dezvăluie funcționalitățile Legii care leagă omul material de omul spiritual. Legătura dintre omul material și omul spiritual este omul intelectual deoarece mintea are atât calități materiale cât și spirituale. Cel care aspiră la cunoștinte elevate trebuie să-și dezvolte latura intelectuală a firii lui pentru a-și întări credința că poate să-și concentreze toate forțele ființei lui către și în planul pe care-l dorește.

Marea căutare a Luminii, a Vieții și a Iubirii începe în primul rând din planul material. Condusă către planul ultim, scopul ei final este fuziunea completă cu Conștiința Universală. Așezarea fundației în planul material este primul pas. Abia apoi vine și scopul suprem al realizării spirituale.

În paginile următoare se oferă o interpretare a tăblițelor de smarald și a înțelesurilor lor secrete. În mesajul lui Thoth sunt ascunse multe sensuri care nu transpar la suprafață cu ușurință. Lumina învățăturii va deschide noi perspective de înțelegere.

"Citește și Fii înțelept" doar dacă Lumina conștiinței tale trezește în tine înțelegerea care este o calitate înnăscută a sufletului!

Profesorul Doreal - Prefață

Puteți citi întregul conținut al acestei cărți AICI.

Ideea de bază

   Așa cum din ce în ce mai multe persoane au început să observe, omenirea se află într-o perioadă de profundă schimbare, care are loc în esență la nivel spiritual cu evidente manifestări și în celelalte planuri, energetic, mental și fizic.

Ce reprezintă aceasta schimbare?

   Fragmente de cunoaștere rămase de la vechile civilizații cât și alți păstrători de înțelepciune din zilele noastre ne vorbesc despre evoluția atât la nivel planetar cât și la nivelul conștiinței umane pe o perioadă lungă de timp. Astfel reamintim aici esența textelor mayașe, sumeriene, hinduse, eseniene, egiptene sau chiar mai vechi de atât, cum ar fi tablele de smarald ale lui Toth(Hermes). Se specifică în aceste texte cum evoluția noastră la scară planetara depinde în sine de evolutia unor cicluri mai mari, ale sistemului solar, sistemului galactic sau ale întregului univers. Astfel, salturile in conștiința noastra depind de aceste cicluri care pot favoriza sau defavoriza în anumite momente evoluția conștiinței noastre ca specie. Astfel este explicată evoluția vechii civilizații a Atlantidei, dispariția ulterioară a acesteia și intrarea omenirii într-o perioadă de decădere, urmată apoi de apariția civilizațiilor antice și evoluția noastră până astăzi. Tot acolo se spune și despre condițiile favorabile din perioada în care ne aflăm, ce probabil au devenit mai evidente odată cu apropierea de anul 2012, perioadă în care omenirea are posibilitatea și este susținută să treacă la un nou nivel de evoluție, nivel pe care nu l-a atins niciodată până acum. Sunt multe organizații și articole care vorbesc în detaliu despre această perioadă și am să mai postez și aici articole despre acest subiect, motiv pentru care nu intru acum în prea multe detalii.
Perioada de "trecere" a început, se zice, încă din perioada anilor 60-70 când un val de persoane, curente și tendințe spirituale au luat naștere sau s-au extins din zonele cu o mai mare amprentă spirituală, catre zonele vestice, dominate de latura precisă, stiințifică, logică, toate acestea fiind dealtfel aspecte ale folosirii părții stângi a creierului.
În toată această perioadă a crescut foarte tare numărul persoanelor care au aderat la astfel de curente, oricare ar fi fost motivele lor, dar toate în esență au simțit undeva dincolo de minte că în toate acestea este un mare adevăr. Dealtfel, mari grupări mistice au început să lase să "transpire" în afară informații bine ținute secrete în trecut și amintim aici Kaballa, Masoneria, organizații păstrătoare ale înțelepciunii hermetice, etc.
Tot în această perioadă au apărut și așa numiții copii indigo sau copiii de cristal, despre care se spune că ar fi spirite evoluate întrupate în această perioadă pe Pămant pentru a ajuta omenirea în trecerea acesteia în noile vibrații.
De asemenea, se spune că trecerea nu s-a intenționat a fi apocaliptică ci cât mai lină și mai cursivă posibil. Cu cât omenirea își realizaează mai devreme și mai clar potențialul și situația, cu atât mai ușoară va fi trecerea. Totuși se pare că o parte a oamenilor care nu se adaptează noilor vibrații (în care frica și suferința nu își mai au pur și simplu locul) este posibil să perceapă această trecere ca apocaliptică. Aceleasi surse avansează ca posibila și o perioada de criza însă aceasta nu poate îndrepta decât la atenție și la dorința de evoluție.

   În concluzie, acestea sunt în mare ideile cunoscute referitoare la această perioadă, însă, pentru a-mi păstra obiectivitatea, observ ca fapt întărirea tendințelor spirituale și înmulțirea persoanelor care se gândesc foarte serios la acest lucru, sau chiar au un mod de viață în acest sens, inclusiv eu sau voi cei care ați ajuns să citiți aceste rânduri.
Eu, prin adevărul pe care il simt legat de evoluția spirituală și sfârșitul suferinței, am ales în mod deliberat să creez acest blog unde voi sintetiza, într-o manieră cât mai obiectivă posibil, informațiile existente în acest moment, în speranța că vor fi la un moment dat de folos cuiva.
Întrucât toți suntem egali ca potențial și suntem UNU în spirit, orice dezacord, completare sau orice altă atitudine pertinentă este permisă și încurajată în comentariile acestui blog.

   Pentru a sublinia că nimic ce poate fi exprimat nu poate avea valoare de adevăr absolut ci numai ceea ce ajungi să simți prin dorința sinceră de a-l găsi, închei acest articol cu două fragmente din înțelepciunea lui Gautama Buddha:

"Îndoieşte-te de toate. Găseşte-ţi propria lumină."

"Se pot face două greșeli pe drumul spre adevăr: a nu merge până la capat și a nu începe."

Cel mai profund adevăr al existenței umane

O meditație asupra celui mai profund adevăr al existenței umane - Existența Însăși, acel "a fi" înainte de orice alt verb, acel spațiu în care se naște orice și dispare totul, acel infinit al observării noastre, starea noastră fundamentală. (Eckhart Tolle - Rishikesh, India)

Drumul către tine

Perle din înțelepciunea Caballei. Profesorul Michael Laitman prezintă viziunea sa asupra lumii in care trăim. Nu mai este nici o îndoială că schimbarea este iminentă, nu mai este nici un secret asupra căii pe care o avem de urmat.

A te trezi la scopul vietii tale

Acesta este un interviu luat de catre Kathy Juline lui Eckhart Tolle. Pentru a putea vedea filmele cu Eckhart Tolle accesati sectiunea Audio/Video a acestui blog.

Titlul ultimei carti a lui Eckhart Tolle – Un Nou Pamant – se inspira dintr-un pasaj biblic ce promite un nou Rai si un nou Pamant. Este o metafora pentru starea de prezenta constienta a fiintei infinite (Rai), care permanent iese in afara intr-un mod nou, intr-o noua forma (Pamant). Deoarece semnificatia ideilor lui Eckhart Tolle depaseste o abordare intelectuala, ele necesita contemplare si mai degraba ne deschidem catre ele, decat le studiem. Autorul spune ca „Vorbele sunt doar indicatoare. Ceea ce este comunicat se afla dincolo de ele, dar putem folosi vorbele pentru a ne indrepta in directia dorita si asta ne este de ajutor”.

I: In viziunea dumneavoastra despre un nou Pamant, scopul vietii implica ceea ce numiti „actiune treaza”. Ce vreti sa spuneti cu asta?

R: Cei mai multi oameni trateaza momentul prezent ca si cum ar fi un obstacol pe care trebuie sa-l depaseasca. Deoarece momentul prezent este insasi Viata, acesta este un mod nebunesc de a trai.

In actiunea treaza, exista o completa aliniere interna cu momentul prezent si cu ceea ce faci chiar acum. Atunci, a face nu este in primul rand un mijloc indreptat catre un scop, ci o deschidere pentru ca constiinta sa vina in aceasta lume. A te alinia pe tine insuti cu Acum, inseamna a te alinia cu scopul universal, scopul intregului. Care este acesta? Nasterea si inflorirea constiintei. Apoi, intregul te indruma in tot ceea ce gandesti si faci.

Asa cum am explicat in „Un Nou Pamant”, actiunea treaza se manifesta in trei moduri, in functie de circumstantele si natura activitatii. Acestea sunt acceptarea, bucuria si entuziasmul (fiecare reprezentand o frecventa de vibratie specifica a constiintei) . Daca in ceea ce faceti nu exista nici una dintre ele, atunci nu sunteti aliniat cu scopul universal. Creati nefericire, adica suferinta, intr-o forma sau alta. Un mod de a defini egoul este, pur si simplu, acesta: o relatie disfunctionala cu momentul prezent.

Ceea ce numesc “Un Nou Pamant ” – formele exterioare create prin actiunea treaza – se ridica pe masura ce mai multi oameni isi dau seama ca scopul lor este sa-i permita constiintei sa iasa la lumina, prin tot ceea ce fac.

I: Credeti ca omenirea este gata pentru aceasta transformare?

R: DA. Vad semne ca deja asta se intampla. Pentru prima oara pe planeta noastra exista o trezire la scara mare. De ce nu? Daca acum nu va exista o schimbare in constiinta umana, atunci ne vom distruge pe noi si, probabil, si planeta. Nebunia mintii egoiste colective, amplificata de stiinta si tehnologie, aduce rapid specia noastra pe marginea prapastiei. Evolutie sau moarte - acum asta este singura noastra alegere. Luand in considerare doar lumea Occidentala, estimez ca aproape 10% din oamenii din America de Nord si tarile din Vestul Europei se trezesc. Probabil ca asta reprezinta o masa critica suficienta pentru a crea un nou Pamant. Deci, transformarea constiintei se petrece cu adevarat, desi asta nu apare la stirile de seara.

Daca se petrece suficient de rapid? Acum eu sper in viitorul omenirii, mult mai mult decat atunci cand am scris „Puterea prezentului”. De fapt, de aceea am scris cartea - nu eram sigur ca omenirea va supravietui. Acum simt diferit. Vad multe motive ca sa fiu increzator.

I: Spuneti, in noua carte, ca pentru ca omenirea sa faca aceasta transformare, e nevoie sa existe o schimbare de la constienta obiectelor, la cea a spatiului. Ne puteti explica acest lucru?

R: Spun ca vad ivirea constientei spatiului ca viitoarea treapta in evolutia omenirii. Prin constienta spatiului inteleg ca, pe langa a fi pe deplin constienti – de perceptiile simturilor, de gandurile, de emotiile si de tot ceea ce se petrece in vietile noastre – exista in acelasi timp si un curent subtil de constienta sau Prezenta, ce opereaza in noi. Asta implica nu numai ca suntem constienti de lucruri, precum obiectele si oamenii din jurul nostru, ci si ca, in acelasi timp, suntem constienti ca suntem constienti. Suntem constienti de atemporalul EU SUNT, fara de care nu ar exista lumea. Putem percepe o liniste interioara alerta, in profunzime, in timp ce lucrurile se petrec la suprafata. Aceasta este nelimitatul. Aceasta este adevarata inteligenta.

Daca in vietile noastre ar exista doar constienta obiectelor, am ramane prinsi in capcana limitarii, a formei, care creeaza o aparenta de separare. Intotdeauna incercam sa schimbam forma, sau sa-i rezistam intr-un fel sau altul. Cautam salvarea in lumea formei. Dar cand suntem constienti de constienta spatiului, constienti ca suntem constienti, suntem eliberati de identificarea cu forma, care este egoul, si atunci se ridica in noi un simt al unitatii cu Totul si cu Sursa.

I: Astfel, atasamentul si lupta sunt eliberate.

R: Asa este, deoarece in constienta spatiului nu exista viitor si nici trecut. Exista doar prezentul si acesta este intotdeauna liber. Asta este ceea ce budistii numesc „vid” si Isus numeste „plenitudinea vietii”. E acelasi lucru, mai degraba non-lucru. Deoarece este o deschidere in dimensiunea verticala, care nu are limita, prezentul nu este niciodata limitat sau plin de probleme. Pentru a supravietui, problemele au nevoie de timp, adica de trecut si de viitor. Pe de alta parte, daca lasam atentia noastra sa se deplaseze catre trecut sau viitor, functionam in dimensiunea orizontala, si asta duce la o diferentiere extinsa a formelor, ce deriva din constructiile egoului. Intrarea in dimensiunea verticala necesita un grad mai inalt de Prezenta. Prezentul trebuie sa fie principalul punct de concentrare al atentiei noastre.

Bineinteles ca, pentru a functiona, avem nevoie de conceptul de timp, de exemplu pentru a pregati acest interviu. Esenta este sa nu fim limitati doar la aceasta dimensiune. Ridicarea constientei spatiului – o schimbare de la constienta orizontala, catre cea verticala – este urmatoarea treapta in evolutia omenirii si se petrece din ce in ce mai mult, pe masura ce constienta noastra ramane in momentul prezent.

I: Puteti sa ne sugerati unele moduri de a ramane atenti in prezent?

R: Un lucru pe care il putem face este sa observam micile lucruri din jurul nostru, fiind atenti la detalii precum pasarile din copaci, florile din gradini – doar observati frumusetea peste tot, chiar si in lucrurile cele mai mici. A observa lucruri aparent nesemnificative necesita atentie vigilenta. Aceasta este cheia. Este nelimitatul. Este chiar constienta.

O alta practica utila este sa ne observam respiratia si sa respiram constient. Daca ne observam respiratia, nu putem sa ne gandim la altceva, in acelasi timp. Atentia noastra este in momentul prezent si nu asupra grijilor trecute, sau a planurilor de viitor. Doar respiram, nu gandim. Deoarece practicarea meditatiei respiratiei ne scoate din activitatea de gandire, ea este un mod eficient de trezire. De fapt, deoarece respiratia nu are o forma proprie, ea a fost in mod traditional echivalata cu spiritul, cu Viata Unica fara forma. In limba germana, cuvantul „atmen”, inseamna „a respira” si deriva din „atman”, care in sanscrita se refera la esenta noastra interioara cea mai profunda, sau sinele nostru universal.

I: De ce este de dorit sa eliberam mintea de gandire?

R: Gandirea, sau mai precis identificarea cu gandirea, naste si mentine egoul, care, mai ales in societatea noastra occidentala, se afla in afara controlului. Egoul crede ca este real si incearca din greu sa-si mentina suprematia. Starile negative ale mintii, cum ar fi furia, resentimentul, frica, invidia, gelozia, sunt produse ale egoului. Cand egoul este cel ce controleaza, aceste stari ne apar ca fiind justificate si, de asemenea, ca fiind cauzate de unii factori externi. De obicei, o alta persoana este vinovata de aceste sentimente. Totusi, adevarata lor cauza nu se afla in continutul vietii noastre, ci chiar in structura mintii egoiste. Aceasta are nevoie de inamici, deoarece isi defineste propria identitate prin separare si, astfel, pune accentul pe „diferitul” celorlalti. Din acest motiv, a lasa egoul sa controleze duce, in cele din urma, la violenta, lupta si razboi. Asta e nebunie, dar egoul nu vede lucrurile in acest mod.

Filmul „O minte minunata – A Beautiful Mind” exprima clar cum mintea ne poate amagi, daca nu suntem constienti ca ne controleaza. Este povestea adevarata, a unui om care e un geniu, dar care este nebun in acelasi timp. Cei ce privesc filmul nu stiu ca este nebun, pana cand si el isi da seama de asta, pe masura ce povestea se desfasoara. Filmul subliniaza ca, atunci cand devenim constienti de mintea noastra, nu ne mai identificam cu ea. S-a ivit o noua dimensiune a constientei. Nebunia se datoreaza gandirii fara constienta, iar gandirea fara prezenta constienta este modul in care egoul ne tine prinsi.

I: Sugerati sa schimbam doar continutul gandurilor noastre, indepartandu- l de negativitate, sau mai degraba sa incetam activitatea de gandire?

R: Cu siguranta ca gandirea pozitiva este de preferat celei negative. Dar a fi in constiinta momentului prezent si a practica constienta Prezentei Divine este ceea ce Isus spunea in Predica de pe Munte: „Nu luati gandul drept viata voastra”. Din aceasta „stare de Fiintare” se naste o mare creativitate. Indemnul „schimba-ti gandirea” poate fi inteles cu adevarat ca spunandu-ne sa incetam activitatea mentala constant agitata, ce este repetitiva, inutila si adesea negativa. In loc sa gandim permanent, devenim tacuti si linistiti si devenim constienti ca suntem constienti. Aceasta este realizarea lui EU SUNT, realizarea Fiintei, identitatea esentei noastre. Cand suntem inradacinati in aceasta, gandirea devine slujitorul constientei, mai degraba decat o activitate de auto – (ego) servire. Gandirea devine creatoare, plina de forta.

I: Vorbiti in carte despre corpul-durere, atat cel personal cat si cel colectiv. Ce intelegeti prin acesta?

R: Corpul–durere este termenul meu pentru acumularea unor vechi dureri emotionale, pe care aproape toti oamenii le poarta in campul lor energetic. Il vad ca o entitate psihica semi–autonoma. El consta din emotii negative care nu au fost privite in fata, acceptate si apoi eliberate in momentul in care au aparut. Aceste emotii negative lasa un reziduu de durere emotionala, care este inmagazinat in celulele corpului nostru. De asemenea, exista un corp–durere colectiv, ce contine suferinta nenumaratelor fiinte umane, de acum si din toata istoria noastra.

Corpul–durere are o etapa inactiva si una activa. Periodic, el devine activ si atunci cauta mai multa suferinta pentru a se hrani. Daca nu sunteti absolut prezenti, va acapareaza mintea si se hraneste cu gandirea negativa si experientele negative traite, dramele din relatiile voastre. Asa s-a perpetuat de-a lungul istoriei umane. Un alt mod de a descrie corpul–durere este acesta: dependenta de nefericire.

I: Puteti sa ne sugerati o modalitate de a elimina corpul–durere?

R: Il eliberam taind legatura dintre el si procesele de gandire, astfel incat sa nu-l mai hranim cu gandirea noastra. Orice gand negativ are o frecventa similara cu corpul–durere si astfel il hraneste. El nu se poate hrani cu ganduri pozitive. Atunci cand acesta nu mai conduce dialogul intern al gandirii noastre necontrolate, devenim direct constienti de el. Simtim emotia in corpul nostru si aducem atentia catre ea – Lumina constientei. Atunci, vechea emotie este transformata in constiinta, in acelasi fel in care un foc transforma totul in el insusi. Astfel dez–identificarea de emotie si simpla prezenta in momentul de acum, este modul de a opri ciclul de re – creare constanta a experientelor dureroase.

I: Frica pare ca se afla in spatele celor mai multe dintre emotiile negative. Cum poate fi ea eliberata? Vorbiti de un proces de dez–identificare. Cum functioneaza acesta?

R: Frica se naste prin identificarea cu forma, fie ea o posesiune materiala, un corp fizic, un rol social, o imagine de sine, un gand, o emotie. Se naste din ne–constientizarea dimensiunii interioare fara forma a constiintei sau spiritului, care este esenta a cine sunteti. Sunteti prinsi in constienta obiectelor, ne–constientizand dimensiunea de spatiu interior, care este el insusi libertate adevarata.

Orice gand de frica se refera la viitor, la ceva care trebuie sau poate sa se intample. Cei mai multi oameni sunt familiarizati cu „filmele mentale” care cauzeaza stres si anxietate si ii tin treji noaptea, in timp ce corpul sta intins intr-un pat cald si confortabil. In momentul in care recunoasteti un gand de frica, drept ceea ce este, adica o activitate mentala inutila si auto–distructiva, incepeti sa va dez–identificati de el. Atunci Constienta sau Prezenta preiau controlul. Nu spun ca nu mai ganditi, ci ca nu mai confundati gandirea cu cine sunteti cu adevarat. Gandirea devine inradacinata in constienta, mai degraba decat sa fie autonoma si sa-si serveasca siesi, adica egoului.

Fiecare corp–durere contine foarte multa frica, deoarece frica este emotia negativa primordiala. Cum lucram cu asta? Din nou, recunoasteti corpul–durere ca fiind o acumulare de emotii vechi. De indata ce ati recunoscut asta, el nu mai poate sa va preia mintea, sa se hraneasca cu gandurile voastre negative si sa controleze dialogul vostru interior si ceea ce spuneti si faceti. De indata ce s-a ivit corpul–durere, nu va luptati cu el, sau nu-i opuneti rezistenta. El este parte a calitatii de a fi a momentului prezent, cu care intotdeauna trebuie sa fiti in aliniere interioara. Astfel, ii permiteti sa fie acolo. Daca nu mai hraniti corpul–durere, acesta isi pierde incarcatura energetica, iar emotia negativa trece printr-o transmutare.

I: In cartea dumneavoastra vorbiti de dorinta neincetata a egoului si de nevoia sa insatiabila de mai mult. Totusi, anumite lucruri pe care le dorim nu ar putea fi considerate valoroase, precum dorinta de a deveni o persoana mai buna?

R: Dorinta de a deveni o persoana mai buna se refera adesea la a vrea sa imbunatatesc modul in care ma simt pe mine insumi, ma vad pe mine, sau cum sunt privit de ceilalti. Are de a face cu crearea imaginii mentale, adica a egoului. Bineinteles ca asta include dorinta de a deveni iluminat sau spiritual. Trezirea sau realizarea spirituala este descoperirea ca nu trebuie sa-ti mai adaugi nimic, pentru a fi pe deplin tu insuti. Nu e nevoie sa incerci sa devii bun, ci sa-i permiti bunatatii care este in tine, inerenta Fiintei tale si inseparabila de cine esti, sa iasa la lumina.

I: Spuneti ca, pe masura ce oamenii se trezesc la sinele lor adevarat si la scopul vietii lor, se creeaza un nou Pamant. Cum arata acesta?

R: Nu doresc sa speculez referitor la caracteristicile noului Pamant, dar orice este, ar fi o manifestare exterioara a noului Rai, taramul interior al constiintei. El se va ridica din constiinta trezita, care este nelimitata si libera de iluziile egoului. In Biblie se gasesc indicii despre cum va fi noul Pamant. De exemplu, se spune ca „lupul va salasui cu mielul”. Un mod de a intelege asta este ca ceea ce percepem ca realitate exterioara, e una cu constiinta umana colectiva si o reflexie a acesteia. Astfel, o schimbare in constiinta va schimba nu numai lumea pe care o cream, ci si intregul nostru mod de percepere a realitatii.

Pe masura ce oamenii se trezesc din visul identificarii cu forma, constiinta poate incepe sa creeze forme, fara sa se piarda pe sine in ele. Este realizata adevarata esenta a cine este fiecare dintre noi. Venirea unui nou Rai si a unui nou Pamant, prezisa atat in Vechiul cat si in Noul Testament, este o metafora potrivita pentru aceasta schimbare in constiinta.

Totusi, aceasta schimbare nu reprezinta o stare viitoare care trebuie sa fie realizata, sau in care trebuie sa credem. Chiar in acest moment se naste in fiecare dintre noi, un nou Rai si un nou Pamant. Deci, trezirea la scopul vietii voastre nu este sa incercam sa privim spre viitor si sa asteptam acolo implinirea, ci sa ramanem in moment, permitandu-i egoului sa se dizolve. Scopul intern al vietii noastre este fundamental si scopul nostru interior este sa ne trezim, sa fim constienti. In orice facem, starea noastra de constienta este factorul fundamental.

Scurta Descriere a Lumii

VIATA


La început a fost NIMIC, care era TOTUL.
TOTUL este dintotdeauna și pentru totdeauna.
El nu are început sau sfârșit.
TOTUL este Ființă nemanifestă.
TOTUL este dincolo de existență sau dualitate.
Prin urmare El nu cunoaște bucuria sau suferința.
TOTUL este spațiul în care există Totul.
Totul este manifestarea TOTULUI.
Nimic nu este în afara Lui pentru ca El este TOTUL.
Unii il numesc Absolut sau Dumnezeu, alții Allah, Marele Spirit, Natura lui Buddha sau Marele Arhitect.
Totul - tot ce există - este emanat de El în Sine și este Creația.
Totul este inteligență.
Totul este vibrație.
Totul este energie.
Totul este evoluție.
Totul este energie inteligentă evoluând pe un spectru infinit de vibrație.


SPIRITUL


Emanația sau vibrația primordială este Spiritul.
Spiritul este Totul.
Acesta a fost creat simplu si perfect: Eu Sunt
Perfecținea implicită naturii sale este reală în sine dar potențială ca și cunoaștere.
Spiritul are Putere Absolută de Creație.
Toată Creația este facută din și întru iubire.
Creația este o infinitate de căi spre (auto)cunoaștere.
Cunoașterea necesită o formă de Conștiință.
Spiritul evoluează experimentând și experimentează evoluând.
Evoluția are loc pe o multitudine de planuri și nivele.
Evoluția durează eoni, perioada în care sunt experimentate o infinitate de forme și situații.
Evoluția are loc până când cunoașterea se reorientează exclusiv spre Sine și Sursa sa.
Cu o mare înțelepciune acumulată, se contopește cu Sursa din care a apărut și a cărei parte integrantă este.


MATERIA


La un anumit moment în manifestarea Creației sale, Spiritul a creat planul material.
Materia, făcând parte din Tot, este, de asemenea, o energie inteligentă, însă cu un spectru vibrațional scăzut.
Prin natura lui, planul material este loc ce ofera experiențe specifice spiritului întrupat.
Spiritul animă materia.
Așadar orice exista în materie este reprezentat și în Spirit.
Spiritul, pierdut fiind în iluzia Formei, a uitat temporar că este perfect, asemenea Sursei sale.
Ca urmare a acestei uitări, Spiritul a ajuns sî se creadă insuficient și să experimenteze nevoia.
TOTUL nu cunoasște nevoia și prin urmare nu întelege ajutorul.
Pentru a asista și susține Creația, au fost generate o serie de principii sau arhetipuri cunoscute sub diverse denumiri, ca Heruvimi, Serafimi, Arhangheli, etc).
Ei sunt responsabili de aplicarea și respectarea legilor Creației, de la cele mai înalte până la cele mai elementare.
Aceste entitati pline de iubire și înțelepciune nu au un corespondent în materie, ei nefiind întrupați.
Experiența materiei aduce cu ea patru aspecte fundamentale: Volitiv (Cauzal), Creativ (Mental), Emoțional (Astral) si Manifestat (Fizic).
Aceste instrumente minunate oferă o experiență atât de intensă, încât pot crea confuzie între Real și Experențial.


OMUL


Pe Pămant, Spiritul a evoluat până la cea mai înaltă treaptă, OMUL.
În plus față de celelalte specii, specia umană este conștientă de sine.
Celelalte specii ființează și experimentează mediul (EU SUNT).
Omul, în plus, se experimentează pe sine, prin relativ recent dobândita conștiință de sine (EU ȘTIU CĂ EU SUNT).
O data cu evoluția minții umane a aparut Gândul.
Gândul în starea lui pură este un instrument minunat de interacțiune și creație în Formă.
O dată cu dezvoltarea Conștiinței de Sine si Gândului a apărut Imaginea de Sine.
Imaginea fiind percepută de Om la nivelul Formei și nu la cel al Spiritului, i-a apărut ca fiind imperfectă.
Atunci când Omul s-a perceput ca imperfect s-a adâncit mai mult în Iluzie decât restul viețuitoarelor.
A apărut comparația și implicit judecata care au dus la sentimentul de Separare.
O dată cu acestea a apărut cel mai de temut dușman al evoluției: FRICA.
Până la apariția sinelui iluzoriu sau EGO-ului, nu a mai fost decât un pas.
Omul a început sa-și dezvolte sinele iluzoriu, și să caute perfecțiunea la nivelul Formei.
El a pierdut înțelegerea că el nu este nici corpul, nici mintea, nici emoțiile sale.
Uitând că în Spirit este deja perfect, Omul a început să creeze la nivelul Formei ceea ce credea ca are nevoie pentru a deveni perfect.
Astfel a crezut ca diversele forme de putere pot suplini ceea ce îi lipsește.
Așa a început goana după mai mult, în toate formele ei (avere, control, aspect, etc).
Omul, încoltit de frici, a început să caute iubirea, pe care nu o mai percepea de la Creatorul său, în imaginile unor semeni care pareau ca o au.
Astfel mulți au încercat să fie asemenea idolilor lor uitând că fiecare este unic, original, irepetabil și perfect asemeni Creatorului.
Cu cât a reușit să obțină mai mult, omul a început să realizeze că orice ar face nu astâmpără decât temporar acea nemulțumire profundă.
Minunata putere de creație a omului a dus la apariția unor lucruri extraordinare.
Datorită fricilor însă, Omul a început să gândească și să creeze imperfect.
Astfel, în goana lui după putere, a creat multe dificultăți semenilor, celorlalte viețuitoare și chiar Mamei Pamânt.


CREAREA


Crearea are la baza Atentia si Intentia.
Inainte de aparitia EGO-ului, omul, prin observare, lasa ca totul sa beneficieze de atentia lui.
De asemenea, isi indrepta intentiile asupra mediul inconjurator creand frumos si infrumusetandu-l.
Acea liniste-atentie in care totul se petrece este esenta lui - Fiinta.
Pentru ca el este asemenea Creatorului lui, in mintea-atentia lui creeaza si in mintea-atentia lui manifesta.
Omul are capacitate aproape nelimitata de creatie la nivelul Formei.
Toata situatia lui este rezultatul creatiei lui.
Apoi gandul necontrolat a luat locul acelei linisti in care Omul era una cu natura si cu Fiinta.
Omul a uitat ca nu el s-a facut pe el insusi si ca, perfect fiind în esență, nu se poate imbunatati.
O data cu reintoarcerea acestei intelegeri, creatia sa nu mai mai fi izvorata din frica ci plina de iubire.
Omul, prin perpetuarea Fricii, a creat Suferinta.
Suferinta, ca si Frica, este creatia imperfecta a Omului.
Spiritul este iubire, prin urmare tot ce inseamna Suferinta sau Rau nu sunt create de Acesta deci nu au o existenta de sine statatoare.
Daca acestea nu au o existenta de sine statatoare atunci sunt iluzii.
Asadar boala, neajunsurile, neplacerile, si tot ce inseamna suferinta sunt iluzii si sunt create de Om.
Durerea fizica sau emotionala sunt semne ajutatoare si corectoare.
Asa cum durerea fizica arata ca nu este folosit cum trebuie corpul, durerea emotionala arata ca nu e folosita bine mintea.
Astfel Omul va sti ca nu are ganduri de iubire ci de frica.
Orice stimul negativ ignorat duce la dezechilibre mai profunde.
Asa cum ignorarea durerii unei maini tinuta pe o soba fierbinte va avea ca urmare arsuri grave, la fel si ignorarea unei dureri emotionale va duce la diverse boli si suferinte fizice.
In cele din urma, slaba administrare a propriului corp poate duce la pierderea acestuia.
Suferinta nu este necesara, insa poate fi utila deoarece il poate determina pe Om sa sa înceapă sa vadă lanțurile Iluziei si in cele din urma sa realizeze Adevarul.


ATRACTIA


Omul primeste orice daca se focalizeaza si isi doreste cu adevarat ceea ce cere.
Tot ceea ce este cerut prin intentie si sustinut prin atentie se manifesta.
O atentie indelungata asupra unui aspect presupune interes asupra aspectului respectiv.
Astfel tot de ceea ce o fiinta este interesata se indeplineste intocmai.
Acest fenomen este un mare dar de iubire de la Creator, si este una din legile fundamentale ale Creatiei.
Numele acesteia este cunoscut ca Legea Atractiei.
Toate aspectele asupra careia este indreptata atentia sunt atrase spre experimentarea proprie.
Astfel toate convingerile Omului se indeplinesc intocmai.
"Tot cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea." (Evanghelia dupa Marcu 11,24)
Toate cele create in Forma de catre Om au aparut initial in mintea lui ca o idee.
Tot ceea ce Omul considera adevar se manifesta spre a fi experimentat.
De aceea este nevoie de o atentie sporita asupra aspectelor pe care Omul crede ca "le stie", mai ales daca acestea sunt nedorite.
Orice experienta, oricum ar fi catalogata de Om, este rezultatul principal al gandurilor pe care acesta le-a avut.
La acestea se pot adauga, secundar, gandurile altora, dar numai acolo unde intentia personala nu este clara.


O alta lege fundamentala este Legea Cauzei si Efectului.
Orice efect are o cauza care il precede.
Cauza primordiala a fost impulsul misterios a TOTULUI de a se manifesta.
Conform Legii Atractiei si Legii Cauzei si Efectului, nimic nu este intamplator ci este efect al unor atentii-intentii anterioare.
Evenimentele pot aparea si generate de atentia-intentia altor persoane decat cea in cauza, daca persoana respectiva a participat pasiv la acea creatie.
Astfel razboiul poate aparea intr-o tara a carei populatie nu ia atitudine impotriva liderilor ei care il provoaca.


PAMANTUL


Planeta Pamant este Mama pentru viata manifestata aici, in aceasta forma.
Din ea s-a nascut forma noastra proprie ca specie si ca individ.
De aceea noi si toate vietuitoarele Pamantului suntem o familie in Forma asa cum suntem cu Totul o familie in Spirit.
Tot ceea ce face un individ afecteaza comunitatea si in cele din urma Lumea.
Tot ceea ce face o specie afecteaza celelalte specii din aceeasi zona si in cele din urma toate vietuitoarele Pamantului.
Specia umana s-a indepartat de familia Pamantului asa cum s-a indepartat si de cea a Spiritului.
Sentimentul de separare il face pe Om sa nu mai simta ca, asa cum UNU a devenit toate, la fel, toate sunt UNU.
Omul a uitat sau refuza sa creada ca binele sau raul facut persoanelor, vietatilor sau elementelor din jur, in cele din urma se rasfrange asupra sa.
Daca planetei si tuturor locuitorilor ei le este bine, Omului ii este bine.
La fel se intampla si in situatia opusa.
Ceea ce Pamantul a creat in milioane de ani, omul este capabil sa distruga in cativa ani sau mai putin.
Planeta si viata pe care o gazduieste pot supravietui Oamenilor si au timp sa se refaca chiar si dupa o distrugere profunda a mediului sau.
Oamenii nu au. Ei depind de Pamant, nu si invers.
Cu toate astea conștiința Mamei Pamant inca mai tolereaza comportamentul uman, pentru ca iubirea divina se manifesta la toate nivelurile. Toate însă până la un moment dat.
Până la atingerea unui punct critic, cand Omenirea fie se va schimba fie va disparea.
Asa cum multi au dedus, acel moment nu se afla foarte departe in viitor.


EVOLUTIA


Nimic nu se pierde si nimic nu se uita in mintea TOTULUI.
Totul se poate, insa, transforma.
Omul isi poate transforma suferinta in iubire prin constientizarea si acceptarea ei ca produs al propriei minti.
Nici o suferinta nu poate fi sustinuta decat de o frica si ambele sunt iluzii.
Concentrarea atentiei asupra lor le aduce in lumina constiintei unde nu au nici o putere si unde sunt transformate.
Iluminarea este Trezirea Omului din visul Formei, in realitatea Spiritului.
Acela este momentul cand Omul realizeaza iluzia Formei, desertaciunea suferintei si perfectiunea Fiintei.
La acest moment Omul ajunge prin intentia sa clara si prin Grația Creatorului.
Inainte de asta, pe calea Trezirii, Omul isi va dizolva fiecare frica si suferinta prin aducerea acestora in lumina constiintei.
Initial e necesar ca toata atentia sa fie sustrasa de la frica si indreptata spre iubire si liniste.
Acest proces se face nu prin concentrarea asupra eliminarii Fricii ci prin observarea ei intr-o stare de prezenta si acceptare, care o va dizolva.
Iubirea este singurul factor transformator in acest proces, prin energia vibratiei sale inalte.
Cand procesul este complet, omul se va trezi din visul Formei si va experimenta totul prin lumina Sinelui Divin a carui parte integranta este.
Pasul ultim se intampla la momentul potrivit, prin gratie divina.
Nu este de dorit a se cauta Iluminarea ci a se experimenta Prezența și Impacarea.
Impacarea si linistea completa se simt permanent in momentul cand toate fricile au disparut.


ADEVARUL


Mintea, prin capacitatea sa de creatie, isi poate crea propriul adevar.
In Creatie sunt atatea adevaruri cate puncte de vedere.
Sunt atatea puncte de vedere cate minti exista.
Deoarece totul este mental, se poate deduce astfel ca numarul lor tinde spre infinit.
Oricate adevaruri am putea concepe, Adevarul este doar Unul.
Fiecare fiinta poate alege sa traiasca in adevarul propriu sau in Adevar.
Acesta este esential pentru ca este Adevarul Mintii care a creat toate mintile existente.
Adevarul este Iubire.
Adevarul este Pace.
Adevarul este Natura Existentei.
Adevarul este acolo pentru fiecare fie ca vrem sau nu.
Pentru a putea intelege o entitate, este necesara perceperea adevarului entitatii respective.
Pentru a percepe acest adevar este utila acceptarea punctului de vedere al acelei entitati.
Inainte de a se judeca cu mintea trebuie ascultat cu inima - este singura care poate percepe Adevarul.
Pantru a intelege si a fi una cu Mintea este necesara perceperea si acceptarea Adevarului.
Pentru ca o entitate sa isi perceapa existenta cat mai complet este foarte util a se folosi de punctul de vedere al entitatilor cu care vine in contact.
Un alt punct de vedere este o perspectiva pe care cineva o are dintr-un loc in care nu se afla.
Totalitatea punctelor de vedere referitoare la o entitate sunt reflexiile acelei entitati in celelalte cu care intra in contact.
Astfel Totul se reflecta in Tot si Totul Se observa pe Sine Insusi din toate unghiurile existente.
Totul se experimenteaza pe Sine pentru ca Totul este UNU.
Evolutia la cel mai înalt nivel este realizarea Adevarului.
In cele din urma, cand Spiritul vibreaza in rezonanta cu Adevarul perfecțiunii sale, divinitatea lui a iesit deja la suprafata.


NOTE


Ce este relevant este scris.
Ce este important nu poate fi scris.
Esential este intotdeauna ceea ce Este.


Cele scrise aici nu sunt Adevarul ci fragmente ce indica spre Adevar.
Adevarul nu poate fi conceptualizat si exprimat ci simtit si trait de fiecare fiinta in parte. (Inspirat din Kybalion si alte texte spirituale)