Foarte multe persoane, în momentul în care vin în contact cu termenii spiritual, spiritualitate, evoluție spirituală, suflet, Dumnezeu, etc fac imediat legătura mentală cu religia. Asta, evident, se întâmplă deoarece acești termeni apar în mod frecvent în discuții pe teme religioase. Mai departe fiecare se raportează la acești termeni în mod similar ca față de religie. Nu intru în amanunte sau presupuneri referitoare la ce trezesc aceste cuvinte in fiecare persoană. Puteți observa voi înșivă la propria persoană sau la cele apropiate.
Este evident, însă, că religia face parte integrantă din spiritualitate, nu și invers. Din motive care nu fac obiectul acestui articol, religia de-a lungul timpului s-a transformat dintr-o cale care să indrume omul cum să intre în contact cu sinele lui superior, într-o adunătură de dogme și reguli care trebuie respectate. După o perioada întunecată sub "protecția" religiei, oamenii s-au îndepărtat de aceasta și au încercat să-și găsească răspunsurile întrebărilor existențiale în știință.
Aceasta a luat un așa avânt, că a adus societatea noastră până în stadiul de astăzi. Totuși știința nu a răspuns la nici o întrebare legată de existența și originile acesteia ci, dimpotrivă, a ridicat mai multe întrebări. Poate a pus și câteva bariere dezvoltării spirituale prin ideea că ceea ce nu poate fi experimentat nu are valoare științifică.
În ultima vreme experimentele fizicii cuantice au avut rezultate care i-au nedumerit pe oamenii de știință (vezi experimentul trecerii fasciculelor de electroni prin 2 fante descris în "What the Bleep do We Know"). De asemenea alte experimente socio-psihologice si parapsihologice de concentrare a atenției și intenției pe anumite aspecte au avut rezultate uimitoare. Toate acestea scot în evidență următorul aspect: materia este influențată de minte.
De asemenea, prin cercetările ultimelor decenii oamenii de știință au ajuns la concluzia că materia nu este "solidă" ci doar niște pulsații energetice care reprezintă doat 0.0001% din spațiul pe care aparent îl ocupă, 99.9999% fiind spațiu gol.
Mai mult de atât, acestea nici nu au o stare determinată ci sunt într-o stare denumită de fizicieni "superpoziție", stare din care, în funcție de stimulii primiți, pot trece într-o oricare stare masurabilă.
Mai exact totul este un Câmp Inteligent de Energie care reacționează la intenție, fie că este intenția unei plante de a crește sau a sumei intențiilor minții umane.
O concluzie care se poate trage din aceste observații ar fi că materia este o plastelina energetică ce se modelează în permanență după tiparul gândurilor și intențiilor noastre.
Această situație aparent uimitoare îndeamnă la multă responsabilitate, prudență și atenție asupra emanațiilor minții. Continuarea acestui raționament ne face să ne dăm seama că noi suntem singurii responsabili de evoluția vieților noastre și a mediului în care trăim și noi suntem singurii care putem face ceva pentru a le schimba. Schimbarea vine așadar din interior și se reflectă în afară, modelele minților noastre sunt manifestările din jurul nostru. Prin urmare noi ne-am creat lumea pe care o avem în totalitatea celor mai minunate sau mai diabolice aspecte ale ei.
Știința, după aceste descoperiri, a realizat că informațiile proaspăt obținute nu erau chiar așa de proaspete, toate acestea fiind deja regăsite la multe civilizatii din vechime, în scrieri de peste 3000 de ani. Acestea de asemenea vorbesc și despre evoluția spirituală a omenirii și de asemenea au prezis și cea mai mare parte a evoluției noastre până în prezent.
Anticii spun că Universul, Creația a fost făcută din și întru Iubire, că starea oferită existenței de către divinitate este aceea de perfecțiune. În evoluția noastră a apărut, însa, Mintea, care, cu toate că este un instrument minunat, a început să aleagă, să împartă în "bune" și "rele", să judece, să simtă rușinea și vinovăția, etc - sentimente care toate provoacă suferință. Omul s-a pierdut apoi în suferință, uitându-și perfecțiunea proprie și pe cea a Creației din care face parte și, astfel, a apărut sentimentul de separare.
Toate datele, toate informațiile și toate măsurătorile indică înapoi către noi cerându-ne să ne reamintim, cerându-ne să redescoperim misterul din noi, misterul vieții. Propria noastră știință ne redirecționează spre noi înșine. Noi suntem responsabili de propria noastră (r)evoluție interioară.
Evoluția spirituală este calea prin care noi, oamenii, ne lepădam de suferință, frică și îndoială și ne reamintim să simțim ceea ce am crezut că am pierdut dar care a fost întotdeauna în noi: împăcarea, bucuria și iubirea divină. Nu conteaza religia, rasa, neamul sau persoana, toți mai devreme sau mai târziu vom ajunge acolo. Depinde de noi, de câtă suferință mai vrem să îndurăm.
Cum vom ști dacă trezirea noastră spirituală a avut loc?
Atunci când nu vom mai simți frică și suferință.
Cum vom ști dacă întreaga omenire s-a trezit spiritual?
Atunci când nu va mai exista suferință pe suprafața planetei.
Cum vom ști dacă suntem în armonie cu Universul și cu Natura noastră interioară?
Atunci când nu vom mai simți nevoia să ne întrebăm acest lucru.
0 Comments:
Post a Comment