Tatăl nostru - o perspectivă spirituală

Isus, maestrul creştinismului, la fel ca şi alţi maeştri spirituali, a fost în primul rând o fiinţă trezită la adevărata sa natură, un suflet iluminat, care se manifestă conştient, din perspectiva identităţii sale cu Sinele divin ("Eu şi Tatăl una suntem!"). Rugăciunea Tatăl nostru este o minunată expunere a adevărului divin în cuvinte simple, potrivite vremurilor de atunci, dar nu numai. Cu toate că a fost interpretată în diferite feluri, modul simplu şi clar în care a fost concepută a avut darul să-i păstreze, peste timp şi traduceri, puterea pe care o emană.

Tatăl nostru, care eşti în ceruri

Tatăl este Cel din care toate apar şi în care toate sunt, conştiinta unică, infinită şi eternă ("Alfa şi Omega" - începutul şi sfârşitul). Cerurile exprimă mai clar, în percepţia oamenilor, ideea de spaţiu fără limite ce cuprinde toate formele manifestate, cu natura lor limitată şi efemeră.

Vie Împărăţia ta

Cu toate că arată ca o invitaţie, este mai curând o deschidere voluntară către recunoaşterea naturii divine de care nu suntem conştienţi, dar care este permenent în noi şi care nu ne-a părăsit niciodată.

Facă-se Voia Ta

Aceasta exprimă acceptarea totală a ceea ce se întâmplă, a momentului prezent aşa cum apare. Toate problemele oamenilor apar din neacceptarea şi opunerea de rezistenţă situaţiei prezente. În momentul când devii una cu voia Tatălui, primind cu deschidere tot ceea ce vine spre experimentare, toată rezistenţa dispare şi, prin urmare, dispare implicit singura cauză a nefericirii.

Precum în cer, aşa şi pe pământ

Cerul nu este separat de pământ decât în mintea duală a oamenilor. Dacă cerul este reprezentat de Fiinţa Unică, completă, în care toate fiinţele sunt Una, ca extensii ale acesteia, pământul este reprezentat de acele fiinţe care cred în separare şi care au uitat că la cel mai profund nivel sunt Una cu Tatăl.
Dacă cei ce sălăşluiesc în Împărăţia Cerurilor sunt una cu Voia Tatălui, atunci pentru ei nu există nefericire. Această dorinţă este exprimată şi pentru locuitorii pământului, unde nefericirea pare să fie ceva obişnuit. Experiemntarea Împărăţiei Cerurilor este aşadar doar o situaţie de alegere, ea poate fi experimentată aici şi acum, doar prin schimbarea perspectivei. Este alegerea omului dacă rămâne doar un simplu pamântean, sau dacă îşi recunoaşte Sursa şi devine un locuitor cu drepturi depline al Împărăţiei Cerurilor. Astfel, în loc ca cerul să fie realitatea şi pământul să fie iluzia, pământul va aparţine aceleiaşi realităţi, devenind prin oameni un mic colţ de paradis.

Pâinea noastră cea de toate zilele

Pâinea reprezintă cele necesare supavieţuirii noastre în această formă pământească. Are un sens mai larg, incluzând hrană, adăpost şi toate cele necesare menţinerii acestei forme.

Dă-ne-o nouă astăzi

Prin această cerere este arătată încrederea (credinţa) că toate cele necesare ne sunt oferite prin Voia Tatălui, că existenţa are grijă de noi.

Şi ne iartă nouă greşelile noastre,
Aşa cum şi noi iertăm greşiţilor noştri

Aici este exprimat un fapt foarte profund - acela că iertarea nu se poate obţine decât iertând. Pentru că toţi suntem Una şi Una cu Tatăl, nu poate exista decât o singură iertare. Când iertăm tot ce este de iertat în viaţa noastră, atunci ne iertăm implicit şi pe noi înşine. Numai când această iertare se produce profund şi complet, putem experimenta Împărăţia Cerurilor, pentru că odată cu iertarea noastră dispar barierele autoimpose care ne separă de Tatăl Ceresc, iar credinţa în dualitate şi separare se dizolvă.

Şi nu ne duce pe noi în ispită

Ispita este reprezentată de lucrurile exterioare în care omul crede că îşi poate găsi fericirea. A uitat că în interior are totul, pentru că şi-a uitat adevăratul Sine divin. Toate lucururile exterioare, după care omul aleargă, creează rezistenţă faţă de plenitudinea momentului prezent, faţă de Voia Tatălui, aşa cum se manifestă ea acum. Astfel, cel care se roagă, îşi propune să rămână ancorat în prezent, şi să nu mai piardă momentul de acum, alergând după himere.

Şi ne izbăveşte de cel viclean

Cel viclean este ego-ul, acel sine mic şi nevoiaş creat de mintea care se identifică cu tot felul de lucruri exterioare şi care este în permanenţă în goană dupa ceva care să-l împlinească. Este cel care aparţine lumii dualităţii şi de care trebuie să fim izbăviţi, pentru a putea trăi permanent în prezent şi a experimenta miracolul vieţii aşa cum e. Din perspectiva ego-ului, lumea nu este un loc plin de provocări care te ajută să creşti ci toate se împart în bune sau rele în funcţie de ce îi convine sau nu. El este cel care şi-a imaginat frumosul şi urâtul, binele şi răul, zeii şi demonii, raiul şi iadul.

Căci a Ta este Împărăţia, Puterea şi Slava

Creaţia este UNA, Puterea este UNA, Iubirea este UNA. Toate sunt în şi una cu Tatăl. Nimic nu este în afara Lui, pentru că numai El este.

Acum şi pururea şi-n vecii vecilor

Eternitatea nu înseamnă timp nesfârşit ci lipsa timpului.
Pururea şi în vecii vecilor, este numai eternul ACUM.

Amin.