sâmbătă, 2 iunie 2018

Ce sunt eu?


Ce sunt eu, mai mult de-un simplu
ghem ambulant de păreri,
un manunchi de idei fixe,
venite de nicăieri?

Unde-s ideile noastre,
atunci când nu sunt gândite?
Unde-au fost sau se vor duce
gândurile rătăcite?

Unde este cel ce vede,
atunci când ești mic copil,
și care e tot acolo,
când ești bătrân și senil?

Cine-i martorul trezirii,
când toată lumea apare,
sau martotul adormirii,
când apune orice mișcare?

Care este acel principiu
infinit și nenăscut,
acel fond al vieții noastre,
subtil, nemișcat, tăcut?

Care e oglinda vie,
unde te vezi nepătat,
fără urmă de greșeală,
drept și nedistorsionat?

Înainte de-nceputuri,
este Cel făr' de-nceput,
Unica Realitate,
Marele Necunoscut.

Și când inima-i deschisă
și de nimic nu-s distras,
sunt conștient, prezență vie,
sunt grăirea fără glas.

0 Comments: