Lecția unei generații

    Așa cum frumos spunea cineva, am adormit într-o lume și ne-am trezit în alta. Dintr-o dată Disney și-a pierdut din magie, Parisul nu mai este romantic, New York-ul și Milano nu se mai luptă între ele pentru a fi capitala mondială a modei ci a morții, Zidul chinezesc nu mai reprezintă o fortareață, iar Mecca e goală.

Îmbrățișările și săruturile devin arme, iar ne-vizitarea părinților și prietenilor este un act de iubire. Brusc realizezi că puterea, frumusețea și banii sunt lipsite de valoare și nu-ți pot aduce oxigenul pentru care te lupți.

Planeta își continuă viața și aceasta este minunată, cu excepția faptului că ține omenirea în cuști. Probabil ne transmite un mesaj: "Nu sunteți necesari. Aerul, pamântul, apa și cerul o duc foarte bine fără voi. Când reveniți, amintiți-vă că sunteți oaspeții mei, nu stăpânii mei."

În aroganța lor caracteristică, pănă acum câteva luni, oamenii salvau planeta, iar acum își dau seama că nu sunt în stare să se salveze nici pe ei înșiși. Nu a fost nevoie decât de un virus care să zica "BAU!" și au fugit cu toții în case, să se ascundă. Acum poluarea a dispărut, liniștea si calmul domnesc peste tot și parcă se simte și un oarecare parfum de smerenie.

Perioada prin care trecem pare să fie testul și lecția unei generații și dacă se întâmplă, atunci foarte probabil omenirea e suficient de matură pentru a o putea înțelege, altfel se va repeta. Un război are capacitatea ca prin violență, ură și atrocități, să ne vindece de ele, cu toate astea omenirea a avut nevoie de două războaie mondiale ca să-și învețe lecția.

Acesta este doar începutul unei profunde transformări și este din ce în ce mai evident că lumea nu va mai fi la fel după o asemenea experiență. Schimbările profunde tind a fi și dureroase, pentru că omenirea este evident imatură.

Criza provocată are darul să trezească omenirea la realitate, spre a-și reorganiza prioritățile, a renunța la egoismul caracteristic și a pune umărul la binele comun.

Crizele în general duc la evoluție. Sistemul economic existent foarte probabil nu o sa mai funcționeze, cel putin nu în felul de până acum. Consumerismul exagerat, avansul tehnologic orientat cu preponderență spre confort și lux, profitul cu orice preț, probabil nu vor mai reprezenta motorul principal al funcționării sociale si economice.

Vom vedea însă, pentru că într-o clasă nu toți elevii au aceeași capacitate și voință de a înțelege și a învăța. Este totuși previzibil că va exista o înțelegere profundă a faptului că sprijinul reciproc ne ajută sa trecem peste cele mai grele obstacole, iar colaborarea și nu competiția ne va face mai puternici.

Închei cu un citat care mi se pare foarte clar și potrivit:

"Ai două treburi aici pe pămant, să fii fericit și să fii folositor."
Dalai Lama