Toate religiile spun cat pot de tare ca iertarea este esentiala pentru comuniunea cu divinitatea. Multe persoane nu dau o mare importanta acestui fapt, considerand-o o alta dogma religioasa. Unii ar spune: "De ce sa iert? Relatia mea cu Dumnezeu e una, cu oamenii e alta". Judecand mental ar parea ca au dreptate. Perspectiva se schimba insa o data cu intelegerea faptului ca Totul e UNU. Toti suntem unul si acelasi Spirit. Cu toate ca asta din punct de vedere conceptual este mai greu de digerat, exista totusi descoperiri stiintifice care justifica faptul ca de la un anumit nivel incolo (este vorba aici de Sistemul Limbic) creierul nu mai face distinctie de personalitate, orice traire chiar daca ii este adresata altuia o ia ca si cum ar fi adresata catre sine.
O flotare logica simpla duce la realizarea faptului ca avand resentimente fata de cineva, ai, implicit si mai intai de toate, fata de tine.
O alta flotare logica similara, de bun simt, ar fi ca resentimentul il simte, evident, persoana care il genereaza nu cea careia ii este adresata, prin urmare suferinta apare la prima si eventual prin actiunea acesteia in cele din urma apare si la cea de-a doua. Asadar suferinta apare mai intai la cel care o genereaza si apoi la cel caruia ii este adresata. In acest fel se creeaza un cerc vicios prin care suferinta se autoperpetueaza. Toate frustrarile merg, parca, mai departe ca si cum s-ar mosteni, din generatie in generatie sau dintr-o clasa sociala in alta. Si toate astea se intampla pana cand cineva, fie intelept fie datorita faptului ca pur si simplu s-a saturat de atata suferinta, pune capat acestui lant.
Universul este, printre altele, conceput astfel incat fiecare entitate in urma multor incercari si straduinte isi formeaza deprinderi si evolueaza. Tot pe acest principiu are loc si evolutia spirituala.
In mod ironic este nevoie de mult efort pentru a invata sa scapi de ceea ce se putea evita din start: suferinta.
Nu mai incape indoiala ca suferinta emotionala si ulterior cea fizica, generata in timp de aceasta, sunt create de ego. Toate celelalte vietati ale pamantului, care nu au ego nu-si fac nici un fel de probleme si asta nu are nicio legatura cu gradul de inteligenta. Omul, prin dobandirea unui grad mai ridicat de inteligenta, trebuia sa invete sa faca mai mult decat ele - nu si sa-si creeze singur probleme inchipuite pe care sa se chinuie apoi sa le rezolve.
Eckhart Tolle intreba intr-una din cartile sale: "Ai vazut vreo broasca deprimata sau vreun stejar stresat?". In natura conflictele dureaza putin si cand se termina se uita pentru ca totul se intampla in prezent.
Aproape toate necazurile omului apar din lipsa lui de iertare. De la accidente pana la boli cronice totul a avut ca si cauza un sentiment de vibratie scazuta pentru ca, asa cum spunea Buddha, noi suntem suma gandurilor noastre. Si nimeni nu l-a pedepsit pe om decat el insusi.
Iertarea cuiva nu este egala cu acceptarea faptelor acestuia ci mai degraba cu detasarea fata de suferinta provocata de ele. Iertarea inainte de toate este eliberarea de energia negativa a resentimentului, urii, invidiei, etc care pe langa efectul nociv pe care il are asupra "gazdei" are capacitatea de a "otravi" si spatiul din jur. Asadar iertarea este ceva care se face in primul rand pentru sine si apoi pentru altii. Fie ca te ierti pe tine insuti, fie ca ierti pe altii, principalul beneficiar esti tu. Iarta si te vei vindeca. Prin vindecarea ta contribui la vindecarea Omenirii.
Poate in loc de cele zece porunci ar fi fost suficient una singura: "Iarta si iubeste tot ce exista, incepand cu tine insuti". Acesta este darul minunat oferit de Divin catre Creatie, ce altceva mai sfant ai putea sa intorci inapoi?
0 Comments:
Post a Comment